De ce am făcut asta şi de ce voi proceda la fel în continuare

Am scris mai multe cărţi despre pieţele emergente. Ori de câte ori lumea mă întreabă de ce, răspunsul este: “Pentru a da de ştire investitorilor care poate doresc să se aventureze pe pieţele emergente.” A scrie un blog nu este deloc diferit, diferă doar mediul.

Unul dintre efectele participării la numeroase interviuri în media şi a unui cap pleşuv a la Yul Brynner este că sunt deseori recunoscut în aeroporturi şi în holurile hotelurilor. Şi este normal ca oamenii să ceară un pont grozav unui manager de portofoliu. Întotdeauna mă vor întreba ce cumpăr, care sunt oportunităţile şi cât de bună este acţiunea X, Y sau Z.

Din considerente juridice şi etice, nu pot dezvălui amănunte „fierbinţi” şi categoric nu o fac. Însă un lucru pot spune cu sinceritate: nu există o reţetă secretă simplă, nu există un tipar unic, nicio regulă bătută în cuie care să vă garanteze dumneavoastră , mie sau oricui altcuiva succesul pe termen lung ca investitor global.

Totuşi, există lecţii bune şi solide de învăţat din observarea metodelor de cercetare şi analiză utilizate de investitorii pe termen lung pe aceste pieţe tulburi.

Îi sunt îndatorat legendarului Sir John Templeton pentru că a avut intuiţia de a vedea potenţialul pieţelor emergente şi pentru că a mizat angajându-mă. Mi-a arătat că dacă vrei să ai succes trebuie să ai o minte deschisă şi să fii dispus să înveţi. Ne-a învăţat, pe mine şi pe  mulţi alţii, cum să investim achiziţionând acţiuni subevaluate şi având o perspectivă globală.
Alături de regretatul Sir John Templeton

Alături de regretatul Sir John Templeton

Cred în necesitatea analizării unei investiţii înainte de realizarea ei propriu-zisă. Călătoresc 250 de zile pe an, vizitând companii din aproape toate colţurile lumii. După ce am călătorit  peste 30 de milioane de mile cu avionul , sunt mândru de statutul meu de nomad cu normă întreagă.  Prefer să văd ochi ce se întâmplă într-o companie sau într-o ţară. Minciunile pot fi la fel de relevante ca şi adevărul atunci când ştii să citeşti printre rânduri. Trebuie să observi semnalele şi să le asculţi. Acesta este unul dintre avantajele de a-i cunoaşte pe cei care conduc şi de a vizita o fabrică sau o uzină. Nu vei obţine aceleaşi informaţii răsfoind, pur şi simplu, date sau cifre seci.

Teoria mea personală este că ţările care facilitează accesul vizitatorilor au tendinţa de a fi prietenoase atunci când vine vorba de investiţiile străine. Ori de câte ori vizitez o ţară nouă, radarul meu începe să intre în funcţiune din momentul în care cobor din avion şi trec prin vamă. Se intensifică atunci când ajungem cu maşina în oraş, ne cazăm la hotel, vorbim cu şoferii de taxi, ne plimbăm prin cartier şi discutăm cu vânzătorii din magazine (starea infrastructurii este deseori un semn al eficienţei economice).

Acest blog îmi dă posibilitatea de a împărtăşi observaţiile mele cu o mai mare regularitate, de a vă face să înţelegeţi ce fac şi din ce motiv – de a împărtăşi din aventurile mele pe pieţele emergente. Rămâneţi aproape pentru postările mele viitoare.