Home > History > Ratele negative ale dobânzilor nu sunt lipsite de consecinţe

Ratele negative ale dobânzilor nu sunt lipsite de consecinţe

mai 12, 2017

În luna septembrie 2016, aveau loc în lume mai multe ședințe ale unor bănci centrale importante, inclusiv Banca Centrală Europeană (BCE), Banca Japoniei (BOJ), Banca Angliei (BOE) și Rezerva Federală Americană (Fed), în care s-au discutat politicile monetare. Fed se îndreaptă spre o politică monetară mai strictă, pe când mai multe bănci centrale globale rămân foarte permisive – unele împingând ratele dobânzilor chiar spre valori negative. Mă gândisem că era un moment potrivit să examinez consecințele unor ținte de politică monetară neconvenționale, în mod special politicile dobânzilor negative.

În timp ce factorii de decizie ai Fed au indicat recent că o politică de rată negativă a dobânzii nu este o opțiune constructivă pentru Statele Unite chiar acum – și de fapt, observatorii de pe piață se așteaptă ca Fed să crească ratele în acest an – există o îngrijorare din ce în ce mai mare în ceea ce privește tendința folosirii ratelor negative ale dobânzii de către băncile centrale, inclusiv de către Banca Japoniei și Banca Centrală Europeană și de alte bănci centrale din Europa. O critică importantă a contextului cu rate mici în care ne aflăm acum este faptul că mulți oameni care doresc să-și economisească banii într-o bancă, pentru a câștiga din dobândă, sfârșesc prin a plăti un preț – în special atunci când calculează și inflația. În loc de a câștiga dobânzi pentru depozitele lor, ei sunt în esență taxați pentru că își țin banii la bancă!

Şi mai important, în timp ce o serie de bănci centrale au tot împins ratele dobânzilor tot mai jos în încercarea de a stimula creșterea economică, aceste măsuri nu și-au dovedit încă efectul într-un mod cuantificabil. Teoria este că prin descurajarea (unii ar spune pedepsirea) oamenilor și a organizațiilor de a ține banii în depozite bancare, i-ar încuraja în schimb să îi cheltuiască. Cu rate scăzute sau negative la depozite, speranța era ca băncile ar fi fost de asemenea încurajate să împrumute agresiv, iar noi nu am văzut nici ca acest lucru să se fi întâmplat. Economia globală nu avansează, în ciuda inundării cu bani tipăriți în continuu de băncile centrale și a ratei dobânzii extrem de scăzute în principalele economii mondiale. BCE a făcut primul pas la trecerea la rate negative în 2014; Danemarca, Suedia, Elveția și Japonia au urmat exemplul. Astfel, ne aflăm acum într-o situație în care băncile private din aceste țări trebuie să plătească banca centrală să își păstreze banii în rezervă, iar investitorii care cumpără obligațiuni de stat trebuie să plătească aceste guverne pentru privilegiul de a împrumuta bani guvernului.

Nu sunt singurul în exprimarea opiniei că politicile dobânzilor negative nu creează rezultatele pozitive la care s-a sperat – cel puțin în unele aspecte-cheie. Ratele negative reduc marjele de profit bancare și astfel băncile devin mai reticente în a acorda împrumuturi. Mulți oameni care și-ar depune în mod normal banii la bancă, acum pur și simplu își țin banii în seif sau “la saltea”. Lipsa câștigurilor din dobânzi îi face pe oamenii care nu pot să-și investească banii în altă parte să se simtă dezavantajați din punct de vedere financiar.

Mai multe fonduri de pensii au probleme, deoarece siguranța pe care o căutau în obligațiunile de stat deținute în mod normal în portofoliile lor, nu a dat avut niciun randament notabil, iar unii prognozează că nu vor fi în măsură să-și îndeplinească obligațiile ce le revin față de pensionari în această perioadă prelungită de dobânzi negative. Rezultatul este o căutare a randamentului prin intermediul unor investitori instituționali, ceea ce îi conduce către obligațiuni și acțiuni mai riscante. Acest lucru, se tem unii observatori, ar putea duce la o altă cădere a pieței financiare, dacă investițiile riscante ar crea probleme.

Există un alt aspect al acestor evoluții: concurența valutară. Ratele scăzute ale dobânzilor disponibile în orice monedă, i-ar putea împinge pe investitori să abandoneze acea monedă și să dea fuga în căutarea unor rate ale dobânzii mai mari. Guvernele care doresc să fie competitive pe piața globală a bunurilor de larg consum și a serviciilor încurajează o astfel de slăbire a monedei. Acest lucru ar putea duce la ceea ce poate fi numit “război valutar,” o politică protecţionistă, care poate duce la tensiuni între state, atunci când țările își devalorizează propriile monede într-un efort de a concura unele cu altele. Desigur, aceste evoluții pot duce la o mare volatilitate și incertitudine.

Rămâne de văzut dacă atunci când Fed va crește, într-un final, rata dobânzii, va exista o reacție a altor bănci centrale pe alte piețe la fel de importante. În ceea ce privește impactul economic global al acestor rate divergente, dacă alte bănci centrale țin la politicile lor de relaxare și poate chiar să le accelereze, aceste acțiuni ar putea compensa impactul de restricționare al Fed-ului american. Piețele par să fi luat deja în calcul încă o reducere venită din partea Fed-ului și, în opinia mea, o mică majorare a dobânzii nu va avea, probabil, un impact relevant în piață. Cu toate acestea, dacă rata dobânzii din SUA se duc în sus mai repede (cu un procent sau mai mult), atunci cred că impactul asupra piețelor globale ar putea fi mai mare și va determina alte bănci centrale de la nivel global să reacționeze.

Acestea fiind spuse, actualele politici ale băncilor centrale cu dobânzi negative nu par să funcţioneze așa cum s-a sperat (cel puțin în zonele pe care le-am analizat aici), deci există posibilitatea ca băncile să recurgă la ceea ce unii au numit tehnica „banilor din elicopter”, ceea ce înseamnă să plaseze bani direct în buzunarele consumatorilor, pentru a ocoli băncile reticente și pentru a încuraja oamenii să cheltuiască. În astfel de condiții de incertitudine și de măsuri stimulative neconvenționale, încrederea tinde să scadă și oamenii de afaceri încep să aibă o reticență în a continua să investească. Acest lucru poate determina exact opusul a ceea ce se intenționează prin aceste eforturi; de fapt, ele pot prelungi sau exacerba o încetinire a ritmului de creștere într-o economie.

Pe termen scurt, căutarea randamentului duce la mai mulți bani care intră în piețele de capital și de obligațiuni din piețele emergente cu randament mai mare, rezultând într-un excedent de randament al acestor piețe. Din perspectiva echipei noastre, acest lucru nu este cu siguranță ceva de care am putea să ne plângem! Cu toate acestea, trebuie să fim atenți la evoluțiile macro-economice generate de politicile neconvenționale ale băncilor centrale, care ar putea avea consecințe neprevăzute pentru mulți investitori.

Observațiile, opiniile și analizele exprimate aici sunt opinii personale și sunt destinate în a fi folosite cu scop informativ și de interes general și nu ar trebui să fie interpretate ca sfaturi individuale de investiții sau ca recomandare sau solicitare de a cumpăra, vinde sau deține orice garanție sau de a adopta orice strategie de investiție. Ea nu constituie consultanță juridică sau fiscală. Informațiile furnizate în acest material sunt redate aşa cum erau valabile la data publicării și se pot schimba fără notificare prealabilă. Acest articol nu se dorește a fi o analiză completă a fiecărui fapt material cu privire la orice țară, o regiune sau o piață de investiții.

Informații legale importante

Toate investițiile implică riscuri, inclusiv posibila pierdere a principalului. Investițiile în valori mobiliare străine implică riscuri speciale, inclusiv fluctuații valutare și instabilitate economică si politică.  Investițiile în piețe emergente, în cadrul cărora este inclusă subsecțiunea piețelor de frontieră, implică riscuri sporite ca urmare a acelorași factori, în plus față de riscurile asociate cu dimensiunea mai redusă a acestor piețe, lichiditatea mai scazută și lipsa unor cadre legale, politice, sociale sau de afaceri stabilite, care să sprijine piețele de valori mobiliare. Deoarece aceste cadre sunt, de obicei, chiar mai puţin dezvoltate în pieţele de frontieră, precum şi ca urmare a diverşilor factori care includ potenţialul crescut pentru o volatilitate extremă a prețurilor, lipsa de lichiditate, barierele în calea comerţului şi controlul schimbului valutar, riscurile asociate cu pieţele emergente sunt amplificate în pieţele de frontieră. Prețul acțiunilor fluctuează, uneori în mod brusc și dramatic, din cauza unor factori care au impact asupra companiilor la nivel individual, asupra anumitor industrii sau sectoare sau asupra condițiilor de piață în ansamblu.

Categories: History