Home > Perspective > O nouă eră pentru Argentina

O nouă eră pentru Argentina

mai 12, 2016

Am vizitat recent, împreună cu colegii mei, Argentina, o țară care trece printr-un proces de transformare după alegerile de anul trecut, prin care a fost înlăturată din funcția de președinte Cristina Fernández de Kirchner, soția fostului președinte Nestor Kirchner. Victoria candidatului opoziției de centru-dreapta Mauricio Macri, cu sloganul său „Să schimbăm” a pus capăt unui regim care a generat creșterea inflație, scăderea ofertei de dolari, erodarea rezervelor valutare și acțiuni guvernamentale care au diminuat încrederea mediului de afaceri și au limitat accesul țării la piețele financiare internaționale. După ce a preluat puterea în decembrie, președintele Macri a numit un guvern tehnocrat care a promis îmbunătățirea situației economice a țării, care a fost foarte bine primit de piețele financiare.

Imediat după preluarea mandatului de către noul guvern, agențiile de evaluare și-au îmbunătățit perspectiva asupra ratingului de țară al Argentinei de la negativ la stabil, ca rezultat al măsurilor de renunțare la politicile economice ale fostului guvern, inclusiv eliminarea controlului valutar și reducerea tarifelor de export. Aceste acțiuni indică faptul că noul guvern respinge intervenționismul sectorului public, care a afectat exporturile și a redus veniturile valutare ale țării. Mai importat decât acest vot de încredere a fost capacitatea noului guvern de a ajunge la un acord cu privire la defaultul țării, pe care administrația precedentă a evitat să îl încheie, ceea ce a condus la eliminarea țării de pe piețele internaționale de obligațiuni.

Obelisco de Buenos Aires (Obeliscul din Buenos Aires), aflat în Plaza de la República, Buenos Aires, Argentina - monument istoric național și o imagine reprezentativă a orașului, care marchează patru secole de la întemeierea orașului.

În martie 2016, Macri a obținut aprobarea Congresului argentinian pentru a încheia un acord care să pună capăt unei dispute de 15 ani cu fondurile de hedging care dețin o parte substanțială din datorie. Guvernul argentinian a emis obligațiuni în valoare de 16,5 miliarde de dolari, dintre care 9,3 miliarde de dolari au fost alocate pentru plata vechilor datorii, 2,5 miliarde de dolari au fost alocate pentru plata datoriei restructurate, care a fost performantă până în 2014, iar restul va fi utilizată pentru acoperirea deficitului public pe parcursul anului 2016. Reîntoarcerea Argentinei pe piețele financiare internaționale poate fi considerată un triumf major, fiind foarte bine primită de către investitori; obligațiunile emise au fost supra-subscrise.

Este remarcabil faptul că a fost obținut acordul Congresului, având în vedere că Macri a câștigat alegerile prezidențiale cu o marjă de numai 3 puncte procentuale în fața contracandidatului său. Din fericire, Macri s-a mișcat rapid și a eliminat restricțiile de capital, a majorat dobânzile, a liberalizat piața valutară și a redus taxele de export. El se confruntă însă în continuare cu problema dimensiunii reduse și scăderii continue a rezervei valutare, cu un sector public supradimensionat, cu un deficit bugetar de 7% din Produsul Intern Brut (PIB) și cu o spirală a salariilor, dar comunitatea internațională a primit cu entuziasm politicile inițiate de administrația sa. Chinezii s-au angajat anterior într-un schimb valutar cu guvernul argentinian, care obținea astfel sumele în yuani necesare plății bunurilor importate din China, în timp ce chinezii utilizau sumele în pesos obținute pentru a achiziționa materiile prime produse de Argentina. Sub noua administrație, Banca Populară Chineză a decis că schimbul valutar poate fi realizat în dolari americani, ceea ce va majora cu 11 miliarde de dolari rezervele băncii centrale a Argentinei.

Semnalizând un nou val de încredere în Argentina, președintele american Barack Obama a efectuat o vizită oficială în această țară în martie, după preluarea mandatului de către Macri. Obama a lăudat rapiditatea implementării reformelor și a semnat un acord de cooperare privind investițiile și comerțul în diverse sectoare economice, existând speranța că firmele americane vor pompa miliarde de dolari prin investiții în economia Argentinei.

Măsuri dureroase pe termen scurt pentru câștiguri pe termen lung

Când un guvern populist și cu mână largă își încheie mandatul, necesitatea reformelor înseamnă măsuri dureroase pe termen scurt, din moment ce datoriile generate de guvernul anterior trebuie plătite. Este ca o mahmureală după o petrecere uriașă. Așadar, pentru mine nu este surprinzător că atunci când am ajuns în Argentina, în primăvara acestui an, ziarul de limbă engleză Buenos Aires Herald titra: „Prețul electricității ar putea sări cu 300%”. Articolul afirma că administrația președintelui Macri a pus bazele creșterii prețului electricității la nivel național, prin reducerea subvențiilor acordate utilizatorilor casnici, în special celor din regiunea Buenos Aires, care s-au bucurat până acum de cele mai mici prețuri comparativ cu restul țării. Acest lucru va avea un impact pozitiv asupra bugetului statului, care a fost secătuit de resurse prin acordarea acestor subvenții, dar și asupra companiilor de electricitate, care au fost nevoite să împartă această povară. Reforma ar trebui să permită companiilor de electricitate să-și majoreze cheltuielile de investiții și astfel să reducă numărul întreruperilor de electricitate, un fenomen frecvent în ultimii ani. Am experimentat o întrerupere a furnizării de electricitate în momentul în care am mers la periferia capitalei Buenos Aires pentru vizita un centru comercial nou. În drumul spre centru comercial, o întreagă zonă a orașului era în beznă.

Puente de la Mujer (Podul Femeilor) din Argentina.

Când am vizitat prima dată Buenos Aires în anii 1990, zona Puerto Madre era plină de depozite aflate în ruină aliniate de-a lungul canalului conectat la Rio de la Plata (Râul de Argint). În 1989, orașul și guvernul federal au format o companie comună care să se ocupe de urbanizarea zonei, ceea ce a condus la un program major de restaurare și conversie, care a inclus transformarea vechilor depozite în restaurante, clădiri de birouri și locuințe. Zona s-a dezvoltat, iar ulterior au apărut proiecte noi de clădiri rezidențiale și de birouri de-a lungul canalului. Cu o planificare urbană foarte bună, a fost dezvoltată o rețea de bulevarde largi și alei de promenadă aflate de-a lungul canalului. Mai mulți arhitecți au fost implicați în crearea unor structuri superbe, inclusiv arhitectul meu preferat, Santiago Calatrava, care a proiectat un pod pietonal ultramodern, Puente de la Mujer (Podul Femeilor), a cărui secțiune mediană se poate roti pentru a permite trecerea navelor. In 2008, Amalia Lacroze de Fortabat, moștenitoarea unui imperiu din industria cimentului și cunoscută ca cea mai bogată femeie din Argentina, a finanțat construcția unui muzeu care găzduiește colecția sa de artă, aflat pe marginea canalului. Când am vizitat muzeul, am descoperit o colecție de artă impresionantă, în special artă latino-americană. În acest moment, este planificată construcția în această zonă a mai multor hoteluri ale unor branduri internaționale.

Vizitând un centru comercial exclusivist din Buenos Aires, Argentina.

Primul lucru pe care l-am observat călătorind dinspre aeroport către zona Puerto Madre a fost un zgârie-nori modern, foarte înalt, aflat la capătul canalului, deasupra căruia se afla sigla unei mari bănci chineze. Influența chineză în America Latină, dar și la nivel global, este în creștere. Argentina a important o cantitate substanțială de echipamente de telecomunicații de la Huawei, gigantul chinez din segmentul producției de echipamente electronice. În timpul discuțiilor noastre cu firmele argentiniene de telecom am aflat că termenii și condițiile de plată solicitate de chinezi sunt foarte generoase. Totodată, echipe extinse de tehnicieni chineze sunt trimise în Argentina pentru a asigura servicii de mentenanță, considerate excelente de către executivii cu care am discutat.

Moștenirea managementului defectuos

Din perspectiva noastră, una dintre reformele viitoare implementate în Argentina trebuie să vină dinspre institutul de statistică al țării. Administrația Kirchner a concediat-o pe șefa institutului atunci când aceasta a publicat datele (corecte) privind rata inflației de peste 20% și a instalat un nou șef care să publice date false privind inflația și alte cifre inexacte. Politica defectuoasă a fostei guvernări a interzis și exportul de carne, în încercarea de a proteja consumatorii locali și de a menține prețurile jos, dar acest lucru a forțat multe companii care au pierdut profiturile obținute din străinătate să-și oprească activitatea. În același timp, deoarece investițiile în efective noi nu erau profitabile, numărul bovinelor a scăzut de la 60 de milioane în 2006 la 52 de milioane în 2012. Politica protecționistă a guvernului a generat astfel un efect invers celui dorit inițial, iar prețurile au explodat.

Piața muncii, o chestiune strâns legată de rata inflației, rămâne o provocare pentru administrația președintelui Macri. Noul guvern intenționează să impună ținta de inflație pentru 2016, de 25%, ca indicator pentru negocierile de majorare  salariilor, dar liderii puternicei Confederații Generale a Muncii au avertizat că așteaptă o creștere a salariilor de cel puțin 30%, cifra care reprezintă în opinia lor rata reală a inflației. Acest lucru pune guvernul în încurcătură, având în vedere că una dintre promisiunile administrației Macri a fost temperare inflației. Sindicatele sunt îngrijorate, pe lângă reducerea locurilor de muncă din industria petrolieră, de creșterea inflației generată de deprecierea peso-ului. Din momentul în care administrația Kirchner a forțat institutul de statistică să emită cifre false privind rata inflației, statisticile oficiale au început să fie puse la îndoială. O altă problemă a actualului guvern este faptul că în mod tradițional sindicatele au fost aliniate opoziției peroniste, nu Partidului Propunerea Republicană a lui Macri. În plus, mii de funcționari angajați de administrația precedentă au fost concediați, dar mulți primesc în continuare salarii fără să meargă la serviciu.

Mergând de la hotel spre cartierul de business, am văzut câteva semne ale faptului că moștenirea lui Kirchner supraviețuiește, deși ea nu se mai află la putere. În 1908, într-o perioadă în care Argentina era una dintre cele prospere țări din lume, a început construcția unei elegante clădiri în stilul caracteristic Celui de-al Doilea Imperiu Francez, proiectată ca birou poștal de către un arhitect francez. În momentul în care a fost finalizată, uriașa clădire de opt etaje și 88.050 de metri pătrați, era considerată cea mai mare din America Latină. Clădirea este decorată cu marmură, vitralii, sculpturi din bronz și un dom cu o înălțime de patru etaje. Structura impozantă a clădirii l-a determinat pe președintele Juan Perón să-și mute biroul aici în primii ani ai mandatului său dintre 1946 și 1955, în timp ce prima doamnă Eva Perón (vă amintiți “Nu plânge pentru mine Argentina”) a stabilit într-una dintre aripile clădirii primul sediul al așa-zisei fundații caritabile care îi purta numele. Fostul președinte Cristina Kirchner a restaurat clădirea și a redenumit-o Centrul Cultural Kirchner, numele fiind sculptat în continuare în partea de sus a fațadei. Clădirea include acum o sală de concerte, cinci alte auditorii pentru piese de teatru și concerte, 18 săli pentru alte spectacole și evenimente, 40 de încăperi cu expoziții de artă și obiecte istorice, 16 săli de repetiții și două terase pe acoperiș. Am intrat în clădire, dar când am spus la casa de bilete ce doresc să vizitez, mi s-a spus că este închis. Când am întrebat de ce, băiatul de la casă mi-a răspuns foarte direct: “A existat o schimbare de guvern”. Totuși, afară, pe marginea drumului erau desene realizate cu un șablon, cu profilul doamnei Kirchner și un mesaj în spaniolă: „Mă voi întoarce”.

O nouă eră pentru Argentina

În încercarea de a desființa structurile de corupție rămase din perioada Kirchner, noul guvern a blocat fondurile alocate pentru proiecte de infrastructură în mai multe regiuni, din cauza lipsei de transparență a contractelor semnate de fostul guvern. Rapoartele de audit au arătat că în unele cazuri s-au plătit până la 80% din valoarea proiectelor, deși numai 10% din lucrări au fost finalizate. Sunt afectate proiecte majore, inclusiv două centrale hidroelectrice construite de companii chineze într-o regiune unde Kirchner se bucura de o largă susținere, al căror cost total este estimat la 5 miliarde de dolari.

Dincolo de demistificarea moștenirii administrației Kirchner, o altă provocare este problema distribuirii taxelor între guvernul federal și cele regionale. După alegeri, Curtea Supremă a Argentinei a decis că este neconstituțional ca guvernul federal să majoreze cu 15% partea din taxele și impozitele regionale care îi revine ca urmare a unui acord din 1992. Aceasta înseamnă că guvernul federal se va confrunta cu constrângeri bugetare suplimentare și în plus ar putea fi obligat să returneze miliarde din sumele încasate în anii anteriori.

Problema respectării legii și ordinii este o altă parte a moștenirii administrației Kirchner cu care noul guvern trebuie să se confrunte. În decembrie 2015, trei criminali condamnați într-un caz foarte mediatizat au evadat dintr-o închisoare din provincia Buenos Aires. Acest eveniment, petrecut pe fondul creșterii nivelului criminalității, a generat un val de critici la adresa Ministerului Securității și a poliției în general și a condus la popularizarea ideii că există o legătură directă între rețelele criminale, poliție și politicieni. În condițiile în care Argentina are are o infrastructură și porturi bune, traficații de droguri s-au mutat din Columbia și Mexic și utilizează Argentina ca un punct de trafic de cocaină către piețele de consum din America de Nord și Europa. În momentul preluării mandatului, președintele Macri a declarat stare de urgență la nivel național pentru o perioadă de 365 de zile și a anunțat o nouă politică de securitate, care să includă controale vamale mai stricte pentru a preveni transportul de droguri, dar și reînnoirea eforturilor de cooperare internațională (în special cu Israelul) în sectorul tehnologiilor de securitate și apărare.

Ca un element pozitiv, schimbarea de guvern a reprezentat o veste bună pentru cel mai mare grup media din Argentina, care s-a luptat cu administrația Kirchner și s-a confruntat cu legi și reguli proiectate special pentru a-l destrăma. Acum, grupul are posibilitatea de a-și extinde și consolida operațiunile pentru a oferi o gamă completă de servicii de tip quad-play (wireless, televiziune, internet și telefonie), ziare și reviste, televiziune, internet de mare viteză, servicii de telecomunicații și cablu). Am vizitat grupul media și în perioada în care era atacat de administrația Kirchner, care a mers chiar până la trimiterea unor grupuri de agitatori politici pentru a devasta sediile companiei și a-i afecta astfel activitatea. De data aceasta, când am ajuns la sediul lor, executivii companiei erau într-o stare de spirit mult mai bună, grupul fiind acum o forță politică și socială importantă.

Am vizitat și un producător de oțel. Executivii companiei ne-au spus că Mexicul este o piață importantă pentru ei, datorită producției de autovehicule aflată în creștere. În 2015, Mexicul a produs 3 milioane de autovehicule, iar estimările indică un nivel de 5 milioane de autovehicule până în 2020.1 O provocare este reprezentată de piața chineză, care vinde oțelul la un preț mult mai mic decât oțelul american. Ne-au spus că este important ca piața locală să fie protejată prin taxe antidumping similare celor care au fost impuse deja, deși prețul scăzut al oțelului nu avea impact asupra tuturor operațiunilor lor. Am discutat despre situația industriei siderurgice din China; circa jumătate din producția de oțel la nivel mondial provine din China, iar problema supracapacității a condus la închiderea unor fabrici, deși a existat o rezistență foarte mare în a lăsa oamenii fără locuri de muncă. A fost amuzant atunci când unul dintre executivii companiei mi-a povestit că a auzit un caz în care guvernul chinez a trimis un oficial să închidă o fabrică de oțel, iar muncitorii l-au aruncat pe fereastră, o poveste pe care însă nu o pot verifica.

Am vizitat o fabrică producătoare de țevi laminate utilizate în industria petrolieră și nu a fost surprinzător să aflu că volumul comenzilor venite din Statele Unite și Canada a scăzut, iar stocurile companiei au crescut, pe fondul scăderii prețului petrolului în 2014 și 2015. Totuși, executivii companiei se așteptau ca afacerile să îți revină pe măsură ce și prețul petrolului își va reveni.

Experimentând peisajele – și provocări valutare

În timpul weekend-ului, am călătorit împreună cu colegii mei cu feribotul la Colonia del Sacramento, în Uruguay, chiar pe partea cealaltă a Rio de la Plata. Când am mers să cumpărăm bilete pentru feribot, casierul ne-a spus că nu acceptă peso, ci doar dolari americani. După ce am discutat și despre alte anomalii legate de schimburile valutare, am pornit către Colonia, unul dintre cele mai vechi orașe din Uruguay, dezvoltat pe o peninsulă care înaintează în albia fluviului. Orașul este renumit pentru zona sa istorică, parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Este o destinație turistică populară printre vizitatorii venind din Buenos Aires, existând numeroase feriboturi care conectează cele două orașe, cea mai rapidă călătorie având o durată de o oră. Zona istorică a orașului Colonia, străbătută de drumuri pavate construite de portughezi în secolul al 17-lea, se află foarte aproape de terminalul de feriboturi. Compania de feriboturi operează rute din Buenos Aires nu doar spre Colonia, ci și spre Montevideo, capitala Uruguayului, poarta de intrare în celebra zonă de stațiuni de vară Punta del Este. Am închiriat o bicicletă și m-am bucurat de soare și de priveliștea oferită de plimbarea pe coastă. Am fost încurajați să vedem foarte mulți turiști și agitația din trafic. În concluzie, vizita noastră în Argentina ne-a confirmat viziunea că economia țării își revine treptat și cred că în situația în care ritmul reformelor va continua, revenirea Argentinei va avea loc mai devreme decât este anticipat.

Comentariile, opiniile și analizele prezentate aici au scopuri strict informaționale și nu ar trebui să fie considerate sfaturi individuale pentru investiții sau recomandări de a investi într-o valoare mobiliară sau de a adopta o anumită strategie de investiții. Pentru că piețele și condițiile economice pot suferi modificări bruște, comentariile, opiniile și analizele sunt redate conform datei postării și s-ar putea schimba fără anunț prealabil. Acest material și nu se dorește a fi o analiză completă a fiecărui fapt material referitor la orice țară, regiune, piață sau investiție.

Informații legale importante

Toate investițiile implică riscuri, inclusiv posibila pierdere a principalului. Investițiile în valori mobiliare străine implică riscuri speciale, inclusiv fluctuații valutare și instabilitate economică si politică.  Investițiile în piețe emergente, în cadrul cărora este inclusă subsecțiunea piețelor de frontieră, implică riscuri sporite ca urmare a acelorași factori, în plus față de riscurile asociate cu dimensiunea mai redusă a acestor piețe, lichiditatea mai scăzută și lipsa unor cadre legale, politice, sociale sau de afaceri stabilite, care să sprijine piețele de valori mobiliare. Deoarece aceste cadre sunt, de obicei, chiar mai puţin dezvoltate în pieţele de frontieră, precum şi ca urmare a diverşilor factori care includ potenţialul crescut pentru o volatilitate extremă a prețurilor, lipsa de lichiditate, barierele în calea comerţului şi controlul schimbului valutar, riscurile asociate cu pieţele emergente sunt amplificate în pieţele de frontieră. Prețul acțiunilor fluctuează, uneori în mod brusc și dramatic, din cauza unor factori care au impact asupra companiilor la nivel individual, asupra anumitor industrii sau sectoare sau asupra condițiilor de piață în ansamblu.

 

1. Sursa: Asociația Industriei Auto Mexicane (Asociación Mexicana de la Industria Automotríz), pe baza datelor din 2014. Nu există nicio certitudine că orice estimare sau previziune se va materializa.

Categories: Perspective