Home > Perspective > Evoluții în reformele aduse întreprinderilor de stat din China

Evoluții în reformele aduse întreprinderilor de stat din China

iunie 9, 2015

Acțiunile chineze au crescut considerabil în prima jumătate a acestui an și am fost de multe ori întrebat dacă mă aștept la o rectificare sau dacă ele încă mai pot crește. Este important de menționat că bursa din China este, de fapt, formată din mai multe piețe – piața din Shanghai (acțiune A) și Hong Kong (acțiune H) sunt dominate de companii de stat, care sunt considerate acțiuni de calitatea I, în timp ce piața din Shenzen (acțiune A) găzduiește acțiuni mai mici, de ordin domestic. Interesul multor investitori în aceste întreprinderi a fost, fără îndoială, stârnit de informații primite din surse apropiate guvernului, cum că planurile de reformă care au fost neglijate in programul guvernului din Noiembrie 2013 ar putea să ia în curand o formă concretă și să sprijine recentele câștiguri din piața acțiunilor din Shanghai și Hong Kong. De altfel, multe întreprinderi de stat au observat deja o volatilitate crescută a pretului acțiunilor din ultimele săptamâni și, luând in considerare mărimea avântului pieței din acest an, nu m-ar surprinde deloc să văd o și mai mare volatilitate a piețelor chineze pe viitor.

Întreprinderile de stat sunt un element de bază al politicii guvernului chinez și credem că o reformă a lor este absolut necesară pentru îmbunățătirea economiei la nivel general. Reprezentând aproximativ două cincimi din producția economică a Chinei și o cincime din locurile de muncă ale țării,1 întreprinderile au fost un mecanism cheie pentru stimularea economiei largi din China, prin planuri de investiții mandatate, care au fost finanțate printr-un mediu de împrumuturi preferențiale de la bănci de stat. Pe de altă parte, investiții care nu au fost corect gândite sau au avut o motivație politică în spate au dus la scăderea considerabilă a rentabilitații activelor întreprinderilor de stat, de la o paritate cu sectorul privat in 2008 la puțin peste jumătate din nivelul obținut de afaceri private in prezent,2 un număr de întreprinderi de stat având dificultții financiare din cauza creșterii datoriilor si a scăderii profitabilitații. Guvernul apare acum, mai mult decât niciodată, determinat să rezolve problemele de management ale întreprinderilor, pentru a îndrepta economia Chinei către un tipar antrepreniorial și centrat pe piețe.

La nivelul actual, componența întreprinderilor din sistemul chinez de stat este rezultatul unei reforme vechi de aproape douăzeci de ani. În 2014, natura reformelor planificate de guvernul chinez nu era destul de clară. Activități ulterioare sugerează că privatizarea, conform definiției occidentale, cu întreprinderi cumpărate și vândute în totalitate sau în parți sectorului privat, dar și cu neimplicarea statului în procesul de management, nu pare a fi planificată pe viitor, cel puțin în ceea ce privește afacerile controlate de guvern la nivel central.

Dintre șase scheme pilot de reformare a întreprinderilor de stat, anunțate în aprilie 2014, doar două au conținut capital privat, iar companiile au dorit să introducă active suplimentare în filiale cotate existente, lasând o formă de proprietate mixtă care era profund dominată de acționari de stat. Alte două companii au experimentat cu un consiliu orientat către managementul de capital, oferind o barieră între afaceri și proprietarii de stat, asemănător modelului dezvoltat în Singapore. O altă schemă a păstrat structura întreprinderii de stat mai mult sau mai puțin intactă, dar i-a oferit consiliului companiei, și nu statului, puterea de a numi și răsplati echipa de management.3 Reformele par să reflecte o viziune prezentă în cercurile guvernului, cum că esențial ar fi să se plaseze o barieră între managementul CEO și proprietarii lor din guvern, iar cu aplicarea unei strategii de afaceri orientate către piață s-ar ocupa însuși managementul sau companii de administrare a activelor.

Diverse întreprinderi individuale de stat au luat inițiative proprii, de când schema pilot a fost anunțată. O importantă afacere de inginerie nucleară și o afacere de servicii financiare au adoptat scheme similare, ce presupun introducerea activelor companiilor de stat în filialele cotate. O foarte cunoscută companie de petrol a vândut un pachet minoritar dintr-o sucursală de vânzare a petrolului către grup de investitori, în vederea unei eventuale oferte publice inițiale (IPO). O companie de ciment a trecut printr-o restructurare de capital, lăsând ca cel mai mare acționar al afacerii partea controlată de angajați. Pe de altă parte, alte companii par să urmeze o rută mai tradițională, in mod special prin invitarea de capital privat în anumite societăți mixte, fapt ce implică adesea acordarea de acțiuni managementului companiei.

În ultimele luni, guvernul chinez pare să se fi orientat către altă direcție de reformare. Fuziunea a două companii de inginerie feroviară de stat s-a produs pentru a evita ca duplicarea resurselor să aibă potențial efect de mărire in piețele străine. Această mișcare s-a dovedit a fi populară printre investitori, iar comentarii făcute în jurnale ce conțin surse de mare influență au indicat inițiative similare pe viitor. Într-un reportaj, Comisia Consiliului de Stat pentru Supravegherea și Administrarea Activelor de Stat (SASAC) a fost prezentată ca planificând o reducere drastică a numărului de întreprinderi de stat controlate la nivel central, de la 112 în prezent, la doar 40, poate, deși reportajul din Economic Information Daily, publicație de stat, a fost minimalizat ulterior într-un comunicat al SASAC.4 În ciuda afirmațiilor SASAC, zvonurile legate de potențiale planuri de fuziune au persistat.

În opinia noastră, judecând după cum a fost primită fuziunea, un val de activități corporatiste ale întreprinderilor de stat ar putea aduce oportunități importante pentru investitori. Cu toate acestea, doar o crestere a balanţei, fără nici o alta reformă in sectorul întreprinderilor de stat, ar putea avea mai puține efecte pe termen lung în ceea ce privește creșterea eficienței sau sensibilitatea pieței, față de ce s-a preconizat inițial, la momentul anunțurilor. Bineînțeles, dacă ar fi să se producă, fuziunile nu ar împiedica implementarea altor măsuri, dar considerăm că domeniul întreprinderilor de stat deținute la nivel central nu ar fi locul potrivit de a implementa inițial refome ambițioase.

După cum aminteam, întreprinderile centrale deținute de stat se alfă în majoritate in sectoare încă văzute ca deţinând importanţă strategică și generând rețineri în a preda controlul managerial unor interese private. În plus, guvernul central nu se află într-o nevoie imediată de infuzii de fonduri și ar putea să fie, de fapt, mai interesat să creeze fluxuri de încasări pe termen lung. Acest lucru se observă din planurile de a crește dividendele plătite guvernului central de către intreprinderi la circa 30% din profituri, de la procentul tipic de 15% plătit la momentul actual.5 Situatia se prezintă destul de diferit față de întreprinderile deținute de guvernul local.

Un număr de factori ar putea să faciliteze privatizarea întreprinderillor deținute de guvernul local, în comparație cu afacerile stăpanite la nivel central. În cazul guvernului local, întreprinderile de stat se ocupă cu o varietate mai mare de activități, multe dintre ele aflându-se în competiție cu afacerile private mult mai eficiente și nefiind nici de natură strategică. Aceste operațiuni speculative au fost în general mai puțin profitabile decat întreprinderile de stat la nivel central. În opinia noastră, poate cel mai important este faptul ca finanțele scăzute ale multor guverne locale au reprezentat un imbold de a monetiza activele întreprinderilor de stat. Surse limitate de profit și un rol major în programe recente de cheltuire a investițiilor au lăsat multe guverne cu datorii foarte mari. Între timp, sursa lor majoră de venit, vânzarea de terenuri pentru dezvoltare, a devenit mai puțin lucrativă. Acest lucru apare ca urmare a consolidării piețelor de proprietăti, dar și a practicii de expropriere a terenurilor de la fermieri, practică ce a apărut în vizorul publicului din moment ce constă într-o compensație modică și revânzarea terenurilor către dezvoltatori. Măsuri de reformare a finanțelor guvernului local se află în curs, iar profitul obținut din privatizări ar putea să ofere o imediată sursa majoră de suport.

De la publicarea obiectivelor guvernului, mai bine de jumătate dintre provinciile și municipalitățile din China au anunțat diverse măsuri de reformare a intreprinderilor de stat. Guangdong, Chongqing și Shanghai par să ofere planuri mai detaliate decât alte regiuni. De exemplu, la mijlocul anului 2014, s-a publicat că Guangdong ar fi oferit participări, unor investitori străini, în 50 de întreprinderi diferite6  și ar avea planuri de a deschide 70% din firmele de stat către capital privat pană în 2017.7Într-un document de informare al guvernului Marii Britanii, se menționează ca Chongqing ar fi oferit participări în mai mult de 100 de întreprinderi unor investitori privați.8 Shanghai și-a indicat intenția de a avea capital privat in 60% din întreprinderile sale de stat pană în 20209 și a fost responsabil pentru acțiunile corporative de anvergură care au avut loc, cea mai notabilă fiind injecția de capital privat într-o afacere șubredă din domeniul hotelier, dar și consolidarea eforturilor în sectorul alimentar local. În alte zone, regiunea sudică Hainan a indicat planuri de a deschide către capitalul privat afaceri în transporturi, construcții, energie și turism.

În opinia noastră, la momentul actual, distanța dintre ce se intenționează și ce se pune în practică pare destul de lungă, din moment ce guvernele locale și investitorii diferă destul în evaluările făcute afacerilor de stat. Un document de informare al guvernului Marii Britanii menționa că un număr foarte mic din cele peste 100 de oportunități oferite de guvernul local din Chongqing a atras vreun interes. Considerăm că golul ar putea fi explicat de supraevaluările făcute de guvernul local propriilor afaceri sau poate de lipsa lor de entuziasm în a ceda controlul. O altă posibila reacție ar putea fi prezenta luptă impotriva corupției din China, considerând că cei care stabilesc prețurile nu sunt dispuși să riște acuzații cum că ar fi subevaluat active în mod necinstit. În ceea ce privește cumpăratorii, vehiculele de capital privat în China ce reprezintă un potențial grup important de instituții care ar facilita privatizarea, aceștia s-au bucurat de un succes relativ limitat in ultimii ani, cu puține ieșiri de pe piața de succes și cu întoarcere de capital saracă, aspecte ce ar putea limita interesul noilor investitori. Pe de altă parte, combinația dintre vânzătorii dispuși sau chiar forțați și multitudinea de potențiale capitaluri de investiție ar putea incepe să ducă la un număr ridicat de înțelegeri, cu atât mai mult cu cât vânzatorii devin mai realiști în setarea prețurilor, iar familiarizarea investitorilor cu procesul de privatizare și identificarea nevoilor investitorilor de către regulatori se îmbunătățeste. Odată cu recunoașterea mai mare a zonelor de liber-schimb (FTZ), credem ca ele ar putea la fel de bine să devină centre de privatizare. Zvonurile foarte recente legate despre deschiderea burselor de valori chineze, la nivel domestic, către investitori straini, la un nivel care le-ar da posibilitatea să fie admiși în indicii bursieri internaționali (cum ar fi MSCI), ar putea doar să mărească numărul de potențiali cumpărători străini.

Una peste alta, considerăm că reforma întreprinderilor de stat din China va progresa, cel mai probabil, foarte rapid, iar potențialele beneficii pentru economia chineză și pentru investitori ar putea fi considerabile. Vom continua să monitorizăm cu atenție aceste progrese si potențiale oportunități.

 

Comentariile, opiniile și analizele Dr. Mobius reprezintă viziunea sa personală și au scopuri strict informaționale și de interes general și nu ar trebui să fie considerate sfaturi individuale pentru investiții sau recomandări sau solicitări de a vinde, cumpăra sau deține o valoare mobiliară sau de a adopta o anumită strategie de investiții. Acestea nu constituie consiliere legală sau fiscală. Informația din acest material este redată conform datei postării și s-ar putea schimba fără anunț prealabil și nu se dorește a fi o analiză completă a fiecarui fapt material referitor la orice țară, regiune, piață sau investiție.

În pregătirea acestui material este posibil să se fi folosit date furnizate de terțe părți și Franklin Templeton Investments (“FTI”) nu a verificat, validat sau auditat aceste date în mod independent. FTI nu își asumă nicio răspundere pentru nicio pierdere rezultată ca urmare a utilizării acestor informații, iar folosirea comentariilor, opiniilor și analizelor din acest material este doar la latitudinea utilizatorului. Este posibil ca produsele, serviciile și informațiile să nu fie disponibile în toate jurisdicțiile și sunt oferite de afiliați FTI și/sau distribuitorii acestora după cum permit legile și reglementările locale. Vă rugăm să consultați propriul consilier pentru mai multe informații cu privire la disponibilitatea produselor și serviciilor în jurisdicția dvs. 

Care sunt riscurile?

Toate investițiile implică riscuri, inclusiv posibila pierdere a principalului. Investițiile în valori mobiliare străine implică riscuri speciale, inclusiv fluctuații valutare, instabilitate economică si politică.  Investițiile în piețe emergente, în cadrul cărora este inclusă subsecțiunea piețelor de frontieră, implică riscuri sporite ca urmare a acelorași factori, în plus față de riscurile asociate cu dimensiunea mai redusă a acestor piețe, lichiditatea mai scazută și lipsa unor cadre legale, politice, sociale sau de afaceri stabilite, care să sprijine piețele de valori mobiliare. Deoarece aceste cadre sunt, de obicei, chiar mai puţin dezvoltate în pieţele de frontieră, precum şi ca urmare a diverşilor factori care includ potenţialul crescut pentru o volatilitate extremă a prețurilor, lipsa de lichiditate, barierele în calea comerţului şi controlul schimbului valutar, riscurile asociate cu pieţele emergente sunt amplificate în pieţele de frontieră.


1. Sursă: Economist Intelligence Unit, “Încleștarea cu leviatanul: reformarea sectorului de stat,” 12 ianuarie, 2015.

2. Sursă: Financial Times, “China anunță planuri pentru reformarea întreprinderilor de stat”, 15 July 2014

3. Sursă: Economist Intelligence Unit, “Încleștarea cu leviatanul: reformarea sectorului de stat,” 12 ianuarie, 2015.

4. Sursă: Reuters, “China plănuiește fuziuni pentru a reduce numărul de companii de stat la 40: presa națională,” 22 April 2015 (citând coitidianul chinez Informația Economică)

5. Sursă: Economist Intelligence Unit, ““Încleștarea cu leviatanul: reformarea sectorului de stat,” 12 ianuarie, 2015.

6. Sursă: Economist, “Reparând China Inc.,” 30 august 2014.

7. Sursă: South China Morning Post: “Guangdong vizează reforma SOE-urilor“ 29 septembrie 2014.

8. Sursă: ziarul informativ al Biroului Extern și al Commonwealth al Guvernului Britanic, “China – Reforma întreprinderilor de stat,” 7 august 2014.

9. Sursă: Economist Intelligence Unit, “Încleștarea cu leviatanul: reformarea sectorului de stat,” 12 ianuarie, 2015.

Categories: Perspective