Home > Perspective > Politica monetară contează

Politica monetară contează

februarie 25, 2015

Anul acesta ne așteptăm ca divergența din politica monetară aplicată de băncile centrale la nivel global să fie o temă cheie și un motor al fluxurilor de active. Pentru moment, fișa de punctaj pare să încline spre relaxarea cantitativă având în vedere că doar în prima lună a anului 2015, 14 bănci centrale s-au angajat la o anumită formă de relaxare e politicii monetare, în general prin scăderea dobânzilor sau prin achiziții de active1. Banca centrală a Danemarcei a fost deosebit de agresivă în ceea ce privește dobânzile, care au fost tăiate de patru ori într-o perioadă de trei săptămâni anul acesta, în timp ce Banca Centrală Europeană (BCE) a anunțat planuri să își extindă planul de relaxare cantitativă (quantitative easing – QE), adoptând o filă din manualul Reservei Federale Americane (Fed) și Băncii Japoniei.

În ceea ce privește QE, ”relaxare” nu e neaparăt o descriere potrivită – de fapt, e vorba de extindere mai degrabă decât relaxare. Prima fază a programului Fed de creare de bani (QE1) a început la sfârșitul lui 2008 ca răspuns la criza financiară din SUA, sub forma unui program de achiziționare a datoriei guvernului, valori ipotecare și alte active în principal de la bănci care sufereau de pe urma declinului valorilor acelor active. Programul original a fost stabilit la 600 miliarde de dolari, dar redresarea economică așteptată și finalul creditării stricte nu s-a materializat conform așteptărilor. Ca urmare, QE2 a fost lansat în 2010, iar doi ani mai târziu, QE3, pe măsură ce legiutorii deveneau din ce în ce mai disperați să creeze stimulusul economic necesar. În total, peste 4 trilioane de dolari (aproape de valoarea rezervelor valutare străine ale Chinei) au fost cheltuiți, aproape de șase ori mai mult decât planul original. Rezultatul a fost o creștere de trei ori a balanței Fed.

În opinia mea, ce e cel mai important e faptul că pe durata acestor ani Statele Unite nu a fost singurul stat care a lansat un program de acest tip. În Marea Britanie, un program de 75 miliarde de lire sterline (aproximativ 120 miliarde de dolari) a fost lansat în 2009, iar acel program a fost extins treptat până la 375 miliarde de lire sterline (aproape 600 miliarde de dolari).  Bilanțul Băncii Angliei a crescut de patru ori; guvernul folosea noii bani pentru a-și răscumpăra datoria. Îmbunătățirea condițiilor economice atât în Statele Unite cât și în Marea Britania au mutat acum discuția din acele piețe către planificarea încetinirii și potențiale creșteri ale dobânzilor în viitor.

Pe măsură ce relaxarea încetinește în Statele Unite și în Marea Britanie, aceasta accelerează în alte state. În octombrie 2014, Banca Japoniei și-a extins eforturile de politică monetară, mărind achizițiile de active la 80 trilioane de yeni (674 miliarde de dolari) anual. Numită de unii ”relaxare cantitativă și calitativă,” sau ”QQE – quantitative and qualitative easing,” banca centrală a Japoniei se luptă cu deflația și încearcă să stimuleze ani de stagnare economică.

Zona euro continuă să suporte efectele rezultate în urma problemelor datoriilor suverane și o perioadă prelungită de creștere anemică, acompaniate de efecte secundare deflaționiste. Astfel, în luna ianuarie, BCE a aplicat o soluție de relaxare cantitativă similară cu cea aplicată în Statele Unite și în Japonia, anunțând planuri să cumpere obligațiuni de cel puțin un trilion de euro începând din luna martie, banca centrală întărindu-și astfel dorința de a injecta lichiditate în piețe.

În piețele emergente, am văzut de asemenea anumite divergențe de politici, dar consensul general pare să fie unul pro-relaxare în această etapă. Să ne uităm la unele dintre politicile cheie recente și la unele dintre motivele din spatele lor.

China (Relaxare)

În urma unei tăieri surprinzătoare a dobânzilor în luna noiembrie, pe data de 4 februarie, Banca Poporului Chinez (BPC) a tăiat ratele rezervelor obligatorii (RRO) cu 50 de puncte de bază (0.50%), cu scopul de a injecta aproximativ 600 miliarde de yuani (96 miliarde de dolari) în rezerva de bani. BPC a anunțat de asemenea o tăiere suplimentară cu 50 de puncte de bază a RRO pentru instituțiile financiare mai mici care sunt axate pe micro-întreprinderi și credite pentru agricultură, precum și o reducere cu 400 de puncte de bază (4%) pentru Banca pentru Dezvoltarea Agriculturii Chineze (BDAC). Guvernul speră că aceste măsuri vor oferi un stimulent economic în contextul unor statistici mai slabe decât așteptările, inclusiv un barometru cheie important, Indicele de Administrare al Achizițiilor (IAA), care a scăzut sub 50 în ianuarie 2015. Guvernul Chinei a raportat că produsul intern brut (PIB) a crescut per total cu 7.4% în 2014 anualizat, față de o creștere cu 7.7% în 2013. Aici la Templeton Emerging Markets Group nu suntem îngrijorați de faptul că creșterea Chinei a încetinit, și credem că o creștere de peste 7% pentru o economie de această mărime pare suficient de robustă. Cu toate acestea, BPC își dorește în mod evident să se asigure că China rămâne un motor global de creștere, și nu ar fi surprinzător să vedem și alte măsuri de relaxare în decursul acestui an.

India (Relaxare)

India se află de asemenea în tabăra relaxării, deși are o creștere a PIB-ului robustă. O revizuire a metodologiei utilizate pentru a calcula datele de conturi naționale, care aduc statisticile PIB-ului Indiei mai aproape de standardele globale, a condus la o ajustare pozitivă semnificativă a celor mai recente date referitoare la PIB-ul Indiei. Datele publicate recent de guvernul indian arată o creștere a PIB-ului la 6.9% an-la-an pentru anul fiscal care s-a încheiat în martie 2014, de la 4.7% în perioada anterioară. Similar, creșterea pentru anul fiscal 2012-13 a fost ajustată la 5.1% pe o bază anuală, de la 4.5%.

În luna ianuarie, Banca de Rezerve a Indiei a surprins piețele cu o scădere cu 25 de puncte de bază (0,25%) a dobânzii de referință, la 7,75%. Relaxarea presiunilor inflaționiste a condus Banca să reducă dobânzile ca parte a eforturilor sale de a stimula în continuare creșterea economică. Apoi, pe 3 februarie, rația lichidității statuare (care măsoară proporția de depozite de cerere și pasive pe care băncile trebuie să le dețină ca rezerve) a fost scăzută la 21.5% pentru a încuraja băncile să ofere împrumuturi. Deși indicele prețului de consum în India a crescut la 5.0% în decembrie 2014 de la an la an, de la un nivel minim record de 4.4% în noiembrie, rata a rămas semnificativ mai mică decât nivelul de 8.8% înregistrat în ianuarie 2014, adăugând o măsură de confort politicii de relaxare. Guvernatorul Băncii de Rezerve a Indiei, Raghuram Rajan a spus că scăderea prețurilor petrolului a atenuat riscul inflației în India, și a indicat că alte tăieri ale dobânzilor ar putea urma.

Russia (Relaxare)

Banca Centrală a Rusiei a redus în mod neașteptat dobânda de referință cu 200 de puncte de bază (2.0%) la 15% în luna ianuarie pentru a sprijini economia locală. Banca Centrală crescuse anterior ratele dobânzilor la 17% de la 10.5% în decembrie ca parte a eforturilor sale de a stabiliza rubla rusească și a reduce presiunile inflaționiste. Inflația a crescut la cel mai mare nivel al său din ultimii cinci ani în decembrie în mare măsură datorită costurilor mai ridicate pentru alimente, iar indicele prețului de consum a sărit la 11.4% de la an la an de la 9.1% în luna noiembrie. În decursul ultimelor luni, guvernul a anunțat o serie de măsuri cu o valoare de cel puțin 35 miliarde de dolari pentru a stopa criza economică din Rusia. Aceste măsuri includ o recapitalizare a sistemului bancar cu 15.7 miliarde de dolari și o injecție de capital în valoare de 4.7 miliarde de dolari în banca de dezvoltare a statului, pentru a-i permite să crească nivelul de împrumutare cu scopul de a sprijini economia locală. Fără îndoială, Rusia mai are de depășit diverse obstacole pe care doar politica monetară nu le poate rezolva. În ianuarie, agenția de rating Standard & Poor’s a retrogradat ratingul de credit suveran al statului la BB+ de la BBB-, sub ratingul investment grade, citând deteriorarea calității activelor în sistemul financiar ca urmare a slăbirii rublei, accesul restrâns la piețele de capital internaționale datorită sancțiunilor și o probabilă recesiune economică în 2015.

Turkey (Relaxare)

Banca centrală a Turciei a redus dobânda de referință cu 50 de puncte de bază (0,5%) la 7.75% în ianuarie, pe măsură ce presiunile inflaționiste s-au diminuat ca urmare a scăderii prețurilor petrolului. Indicele prețului de consum a scăzut la 8.2% anualizat în decembrie, de la 9.2% în noiembrie. Turcia întâmpină o serie de rafale laterale. Deficitul de buget al guvernului central s-a mărit cu peste 20% de la an la an la 9.9 miliarde de dolari în 2014, și, conform Ministerului Economiei din Turcia, deficitul de cont curent pentru 2014 a fost de 45.8 miliarde de dolari, în scădere față de 64.7 miliarde de dolari în 2013.

Brazil (Înăsprire)

Brazilia și-ar dori probabil să vadă unele dintre presiunile deflaționiste pe care le-au experimentat Japonia și BCE, în contextul în care indicele prețului de consum în Brazilia a crescut cu 6.4% în 2014, cea mai mare creștere din 2011 și peste ținta băncii centrale. O cauză importantă a fost deprecierea real-ului brazilian, care a coborât 11% față de dolarul american în 20142. În pofida unei creșteri lente a economiei în Brazilia, îngrijorările cu privire la inflație au împins banca centrală să crească dobânda de referință cu 50 de puncte de bază (0.5%) la 12.25% pe data de 21 ianuarie (cea de-a treia creștere consecutivă) la cel mai înalt nivel al său din august 2011. Încrederea consumatorilor a atins recent cel mai jos nivel al său din 2005 în Brazilia pe măsură ce oamenii deveneau din ce în ce mai îngrijorați de combinația îngrijorătoare de prețuri în creștere și slăbiciuni în piața forței de muncă. Principalul cont fiscal al sectorului public din Brazilia a publicat primul său deficit de peste un deceniu în 2014. Veniturile mai mici din taxe și cheltuielile guvernamentale în creștere înaintea alegerilor prezidențiale din luna octombrie au rezultat într-un deficit de 13.8 miliarde de dolari, sau 0.6% din PIB. Pentru a sprijini criza fiscală a guvernului, Ministrul de Finanțe Joaquim Levy a anunțat o serie de măsuri, inclusiv creșteri ale taxelor pe combustibili, credite și importuri, precum și eliminarea neimpozitării pe automobile.

Punându-le pe toate la un loc: Implicațiile pentru investiții

În opinia mea, programele de relaxare implementate de principalele bănci centrale ale lumii e posibil să fi ajutat la stimularea creșterii economice, dar în același timp, din mai multe puncte de vedere, acestea au permis băncilor să evite luarea unor decizii dure cu privire la investițiile lor proaste. Între timp, o bună parte din banii care ar fi trebuit să intre pe piețe au rămas pe bilanțurile băncilor, spre nemulțumirea bancherilor centrali care și-ar fi dorit ca băncile să dea drumul la creditare pentru ca economiilor lor să își revină.

Ratele joase ale dobânzilor pe care le observăm la nivel global în multe piețe reprezintă acum un dezavantaj pentru pensionari și pentru cei care fac în mod obișnuit economii prin intermediul depozitelor bancare, în timp ce investitorii în acțiuni au beneficiat în general. Mulți dintre cei care fac economii și au suferit datorită dobânzilor mici ar putea să se lovească pe viitor de altă problemă care rezultă din toată această relaxare – inflația ridicată și bulele de active. Recentul declin al cotației petrolului a contribuit la asigurarea unei ”perne”, însă nu estimăm că petrolul va rămâne atât de ieftin pe termen lung. În plus, există îngrijorări cu privire la ”războaie valutare” care ar putea izbucni în contextul tuturor aceste manevre de relaxare, pe măsură ce statele încearcă să își slăbească monedele naționale pentru a stimula creșterea exporturilor.

Pentru moment, noi credem că cele mai recente eforturi de relaxare implementate de Japonia, BCE, China, India și alte bănci centrale ar trebui să contracareze temerile cu privire la potențiale creșteri ale ratelor dobânzilor anul acesta de către Fed și posibil și alte instituții. Credem că eforturile de relaxare ale băncilor centrale vor continua să ofere lichidități piețelor, și ne așteptăm ca acestea să contribuie să stimuleze fluxurile către acțiuni la nivel global, pe măsură ce investitorii caută randamente. Dar, vom fi atenți și la potențiale replici.

 

 

Comentariile, opiniile și analizele Dr. Mobius reprezintă viziunea sa personală și au scopuri strict informaționale și de interes general și nu ar trebui să fie considerate sfaturi individuale pentru investiții sau recomandări sau solicitări de a vinde, cumpăra sau deține o valoare mobiliară sau de a adopta o anumită strategie de investiții. Acestea nu constituie consiliere legală sau fiscală. Informația din acest material este redată conform datei postării și s-ar putea schimba fără anunț prealabil și nu se dorește a fi o analiză completă a fiecarui fapt material referitor la orice țară, regiune, piață sau investiție.

În pregătirea acestui material este posibil să se fi folosit date furnizate de terțe părți și Franklin Templeton Investments (“FTI”) nu a verificat, validat sau auditat aceste date în mod independent. FTI nu își asumă nicio răspundere pentru nicio pierdere rezultată ca urmare a utilizării acestor informații, iar folosirea comentariilor, opiniilor și analizelor din acest material este doar la latitudinea utilizatorului. Este posibil ca produsele, serviciile și informațiile să nu fie disponibile în toate jurisdicțiile și sunt oferite de afiliați FTI și/sau distribuitorii acestora după cum permit legile și reglementările locale. Vă rugăm să consultați propriul consilier pentru mai multe informații cu privire la disponibilitatea produselor și serviciilor în jurisdicția dvs. 

Care sunt riscurile?

Toate investițiile implică riscuri, inclusiv posibila pierdere a principalului. Investițiile în valori mobiliare străine implică riscuri speciale, inclusiv fluctuații valutare, instabilitate economică si politică.  Investițiile în piețe emergente, în cadrul cărora este inclusă subsecțiunea piețelor de frontieră, implică riscuri sporite ca urmare a acelorași factori, în plus față de riscurile asociate cu dimensiunea mai redusă a acestor piețe, lichiditatea mai scazută și lipsa unor cadre legale, politice, sociale sau de afaceri stabilite, care să sprijine piețele de valori mobiliare. Deoarece aceste cadre sunt, de obicei, chiar mai puţin dezvoltate în pieţele de frontieră, precum şi ca urmare a diverşilor factori care includ potenţialul crescut pentru o volatilitate extremă a prețurilor, lipsa de lichiditate, barierele în calea comerţului şi controlul schimbului valutar, riscurile asociate cu pieţele emergente sunt amplificate în pieţele de frontieră.


1. Sursă: Thompson Reuters.

2. Sursă: Bloomberg.

 

Categories: Perspective