Home > History > Obisnuindu-ne cu volatilitatea

Obisnuindu-ne cu volatilitatea

ianuarie 30, 2014

In ultimele saptamani, am observat o volatilitate semnificativa in piete, care a speriat cativa investitori, dar este, de asemenea, un lucru cu care ne-am obisnuit. Pietele, in general, (nu doar pietele emergente) au devenit mult mai volatile in ultimii 20 ani, ca rezultat al fluxului financiar masiv provenit nu doar de la investitori institutionali si fonduri mutuale, dar si din fonduri speculative si tranzactionare de inalta frecventa. Privim aceste lichidari ca potentiale oportunitati pentru incheia tranzactii avantajoase cu actiunile alese, daca, de fapt, preturile scad suficient de mult incat sa ne atraga atentia. Totusi, am constatat ca acest gen de fluctuatii au, in ultima vreme, o durata scurta de viata.

Pentru investitorii pe termen scurt, acest tip de lichidare precum cea pe care am vazut-o in piete in ultima vreme poate fi foarte ingrijoratoare. De aceea, intr-o anumita masura, vom vedea cum banii sunt retrasi rapid din ceea ce am numi „active riscante”, inclusiv actiunile din pietele de capital emergente. Dar cred ca majoritatea investitorilor pe termen lung realizeaza ca trebuie sa se gandeasca inainte sa faca acest salt, deoarece revenirile pot veni foarte repede si poate fi dificil sa reintri pe piata in perioade de revenire. Concluzia in ceea ce priveste pietele emergente, asa cum vad eu, este ca situatia investitiilor pe termen lung nu s-a schimbat dramatic. Si nici nu vad ca acest lucru sa se schimbe atat timp cat aceste trei teme raman valabile: rata de crestere economica a pietelor emergente continua sa fie in general de cel putin trei ori mai rapida decat cea a pietelor dezvoltate; pietele emergente au rezerve straine mult mai mari decat pietele dezvoltate si ratele datoriilor raportate la PIB ale pietelor emergente sunt in general mult mai mici decat cele ale pietelor dezvoltate. Exista cu siguranta si cazuri atipice, avand in vedere multitudinea si varietatea pietelor emergente, dar credem ca aceste trei factori de baza sunt de bun augur pentru perspectivele pe termen lung ale pietelor emergente.

La Templeton, am sustinut in mod repetat filosofia noastra bazata pe valoare, cumparand constant in momente in care altii au fost foarte pesimisti.Nu e usor sa faci acest lucru. In ultimele luni, pietele emergente au fost supuse unui astfel de pesimism. Aceste perioade de volatilitate cu siguranta nu sunt noi pentru noi si nu ne schimbam convingerea pe termen lung cu privire la potentialul pe care il au pietele emergente. Credem ca declinul recent a fost exagerat si bazat in mare parte pe panica irationala a investitorilor si am considerat recenta corectie negativa ca un moment bun sa cautam „chilipiruri” pentru portofoliile noastre. Pentru noi, evaluarile din multe piete emergente si de frontiera sunt in mod particular atractive in acest moment.

 

Ganduri despre China si Argentina

Doua piete considerate ca fiind cele care au declansat o parte din panica ce s-a raspandit spre tarile emergente la nivel larg sunt China si Argentina, prin urmare as vrea sa vorbesc aici in special despre aceste doua cazuri.

Apar din nou ingrijorari cu privire la ritmul de crestere in China dupa publicarea unor date economice recente dezamagitoare. Din punctul meu de vedere, criticii guvernului chinez par disperati sa gaseasca ceva gresit in China si s-au blocat in ideea ca ritmul de crestere al Chinei incetineste. In realitate, China creste inca intr-un ritm foarte rapid. Daca china poate atinge o rata a cresterii intre 6-8% in acest an, ar fi incredibil pentru orice economie de marimea sa: Statele Unite, Japonia si alte tari dezvoltate fruntase sunt departe de aceasta rata de crestere. Pe masura ce economia chineza creste si se transforma, nu ne putem astepta la ratele de crestere de doua cifre din trecut. Va exista o decelerare, dar acest lucru este in regula. In ceea ce priveste valoarea in dolari, cresterea PIB-ului chinezesc este foarte ridicata. In plus, China se pregateste de o serie de reforme importante pe masura ce se indreapta spre un model economic bazat mai mult pe piata interna.

In ceea ce priveste Argentina, la acest moment guvernul si-a dat seama ca exista o problema cu competitivitatea peso-ului (ARS) la rata de schimb oficiala (FX). Dupa ce a pierdut aproximativ 20 miliarde dolari din rezerve, guvernul a decis sa ia medicamentatie, devalorizand moneda si relaxand restrictiile in ceea ce priveste achizitionarea de dolari SUA pentru prima data de cand acestea au fost instituite, in noiembrie 2011. Rata de schimb valutar oficiala FX a sarit la ARS 8 / USD de la ARS 6.8 / USD in timpul saptamanii 20 ianuarie, dar inca destul de departe de rata de schimb valutar a dolarului, tranzactionata firav in paralel pe piata neagra – cunoscuta ca rata „dolarului albastru”, care era ARS 13/ USD. Problema este ca sunt prea multi ARS care doresc sa cumpere dolari la ratele dobanzilor din prezent din Argentina (20%). De cand presedintele Cristina Kirchner a revenit dupa operatia sa si schimbarea in cabinetul pe care l-a sustinut, guvernul argentinian a pierdut 2 miliarde dolari din rezervele sale.

Din punctul meu de vedere, sunt cateva intrebari care necesita raspuns. Una din ele se refera la riscurile care vin odata cu devalorizarea. Credem ca deprecierea monedei Argentinei este necesara, dar este discutabil cum va putea guvernul sa obtina acest lucru.In opinia noastra, unul dintre obiectivele factorilor de decizie politica, trebuie sa fie desfiintarea restrictiile asupra capitalului, astfel incat investitiile in dolari americani sa fie incurajate sa patrunda in tara. Exista o presiune considerabila pe rezerve, si cred ca guvernul nu poate permite acest lucru decat daca reusseste sa convinga investitorii sa ramana pe ARS. Cu rata de schimb paralela la aproximativ ARS 13 / USD si rate de dobanda de 20%, in opinia noastra, rata oficiala ar trebui sa fie mai aproape de ARS 10 / USD. Daca ratelor dobanzii le este permis sa atinga 40%, credem ca rata oficiala ar trebui sa fie de ARS 9 / USD, ceea ce nu este departe de valoarea actuala.

Daca guvernul nu permite ratelor de dobanda sa creasca, in opinia mea, devalorizarea nu va opri scurgerea rezervelor; doar va castiga ceva timp. Relaxarea timida a restrictiilor pentru cumpararea de dolari americani de catre investitorii de retail pare a fi o incercare de a reduce cererea de pe piata paralela care reprezinta sursa decalajului dintre rata oficiala si rata paralela. Guvernul pare obsedat de acest decalaj dar nu pare a face nimic pentru a aborda problema care credem noi ca a adus Argentina in stadiul curent: proasta administrare fiscala si inflatia care a rezultat de aici. Ajungem astfel la a doua idee: ajustare fiscala. Guvernul a emis 35% din baza monetara pentru a finanta guvernul. Unii specialisti estimeaza ca deficitul fiscal din 2014 poate ajunge la 5% din PIB. Cred ca guvernul ar trebui sa inghete cheltuielile publice si sa aplice o ajustare curajoasa. In combinatie cu devalorizarea, fluxul de ARS in sistem trebuie sa fie restrictionat, in caz contrar investitorii vor continua sa creada ca devalorizarea recenta nu a fost si ultima.

Categories: History