Home > Perspective > Iarna araba a Egiptului

Iarna araba a Egiptului

decembrie 20, 2012

Au trecut aproape doi ani de cand „Primavara araba” a cuprins Africa de Nord si Orientul Mijlociu, si a adus mari sperante de schimbare. Uneori, schimbarea nu are loc atat de repede pe cat si-ar dori oamenii si de multe ori acesta poate fi un proces dezordonat. Acest lucru este cu siguranta adevarat in Egipt chiar acum, o tara care este inca in convulsiile modelarii viitorului sau. Inlaturarea lui Hosni Mubarak in 2011 nu a transformat instantaneu natiunea intr-un model de democratie, iar tara delibereaza in prezent calea cea mai buna de urmat prin dezbateri publice, proteste si prin procesul electoral. Dar sunt inca optimist cu privire la potentialul tarii si voi continua sa caut oportunitati de investitii acolo.

In calatoria mea cea mai recenta in Egipt, la inceputul lunii decembrie, am ajuns in Cairo la cateva zile dupa ce presedintele Mohamed Morsi a anuntat ca isi asuma puteri dictatoriale in privinta scrierii noii constitutii egiptene. Era sfarsitul saptamanii si echipa mea si cu mine am fost prezentati unei negustorese private de arta care locuia cu mama ei intr-un apartament la etaj pe o strada aglomerata a orasului. Ne-am dus pentru a vedea colectia ei privata. Tanara femeie si mama ei erau membre ale sofisticatei clase egiptene orientate spre occident, dar nu erau considerate instarite, cu exceptia minunatei arte agatata pe peretii din apartamentul lor. Tanara femeie a spus ca se ducea in Piata Tahrir, sau “Piata Libertatii”, unde au avut loc “Ziua Revoltei” si demonstratiile ulterioare acum doi ani. Am intrebat-o de ce se ducea. Ea a raspuns ca a fost un mod de a-si arata sprijinul pentru oamenii care protestau impotriva restrictiilor noului guvern privind libertatea si subminarea reformelor democratice pentru care s-au luptat atat de mult. Ea ne-a invitat sa ne alaturam ei. Am convenit sa ne intalnim o ora mai tarziu.

Cand am ajuns in Piata Tahrir exista sarma ghimpata la intrarile straziilor care dadeau in piata si gardieni civili cereau carti de identitate sau pasapoarte ca masura de securitate. Odata intrati, am gasit o atmosfera destul de festiva, cu vanzatori care ofereau fructe, ceai si alte obiecte. A fost o situatie destul de socanta pentru noi, intrucat ne asteptam la turbulenta si haos. Dar astfel de conditii nu s-au intamplat, cel putin nu in timpul vizitei noastre.

Afaceri si viata

A doua zi, ne-am inceput vizitele la companii si am gasit ca, cel putin din perspectiva noastra, afacerile se derulau ca de obicei in Egipt. Compania farmaceutica pe care am vizitat-o functiona la capacitate maxima. Fabrica de asamblare de automobile zbarnaia, iar nou-numitul manager ne-a spus despre planurile de expansiune.Traficul pe strazi era la fel de intens ca in vizitele noastre anterioare in Cairo. Acest lucru nu inseamna ca situatia din Egipt nu a fost mai rea sau ca acest conflict reinnoit nu va avea loc, dar din punctul meu de vedere, lucrurile pareau destul de ordonate.

Am observat insa ca erau mult mai putini turisti. Vizita noastra la celebrul Muzeu Egiptean, aflat chiar langa Piata Tahrir, a fost destul de diferita fata de vizitele anterioare. Obiectivul turistic era foarte aglomerat inainte, dar de data asta, se afla aici doar o mana de turisti. Acest lucru, bineinteles, poate fi in detrimentul economiei Egiptului, avand in vedere ca turismul e o majora sursa de venit si ca are un efect de multiplicare puternic, care atinge si grupurile cu venituri reduse. O cadere dramatica ar putea avea consecinte neprevazute.

Cred ca avem parte de o lectie importanta aici. Haosul si violenta pe care le vedem in titlurile ziarelor internationale ar putea sa nu reflecte cu adevarat ce se intampla intr-o societate, in toate aspectele ei.

„Primavara araba” nu s-a terminat inca si schimbari puternice au loc peste tot in Orientul Mijlociu si Africa de Nord, in ceea ce ar putea fi considerata o noua „Iarna Araba”. Daca studiem istoria revolutiilor, elementul cel mai des intalnit rezulta din greutatile economice, in special dintr-o combinatie a somajului si a inflatiei, care conduce oamenii la un comportament extrem, deoarece ei simt ca  „nu au nimic de pierdut”. Odata ce presiunea se acumuleaza, un singur incident poate declansa tulburarile. In cazul primaverii arabe, a fost auto-incendierea unui tanar vanzator de fructe din Tunisia, care protesta impotriva nedreptatii arbitrare si a lipsei de oportunitati. Cu un limbaj comun in intreaga Africa de Nord si Orientul Mijlociu si aparitia internetului si a telefoanelor, populatia tanara si ambitioasa poate comunica mai usor dorintele si frustrarile ei. Astazi, este mai usor sa demonstrezi si sa protestezi, si vedem asta chiar acum in Egipt si in alte tari.

Rata natalitatii in lumea araba este mare, iar aproximativ 60% din populatie are sub 30 ani1. In acest caz, unii economisti estimeaza ca Egiptul are nevoie de o crestere de 6% pe an doar pentru a ramane in echilibru economic. Atunci cand populatiile sunt tinere, iar somajul este ridicat, liderii politici sunt sub o presiune mai mare de a oferi rapid atat locuri de munca si inflatie scazuta. Dar, asa cum vad eu lucrurile, unul dintre cele mai bune moduri de a obtine crestere economica si prosperitate este dezvoltarea si incurajarea investitiilor locale si straine. Un mediu de afaceri stabil si prietenos este calea de urmat si cred ca exista o constientizare generala printre lideri ca aceasta este cheia. Cred ca politicile orientate in aceasta directie vor fi bune pentru pietele de capital si pentru dezvoltarea unei economii de piata. Cred ca ar trebui sa vedem acest lucru in Egipt. Si, ceea ce se intampla in Egipt, tara cea mai populata din Africa de Nord, va influenta probabil Tunisia, Libia, Maroc, Siria, Irak si alte tari din regiune.

Dupa vizita noastra in Egipt ne-am indreptat spre sud in alte tari din Africa: Tanzania, Rwanda si Kenya. Evenimentele din Egipt nu au parut sa afecteze in mare masura aceste tari, si ele par a merge inainte cu programele lor proprii de reforma. Desigur, aceste tari au multe din aceleasi probleme cu care se confrunta Egiptul: rata ridicata a somajului, populatii foarte tinere, presiunile inflationiste, infrastructura subdezvoltata, necesitatea mai multor investitii si eliminarea coruptiei, astfel incat investitiile sa poata circula si sa faciliteze construirea infrastructurii. Totusi, aceste tari cresc intr-un ritm rapid, si ma astept ca acest lucru sa continue in anii care vor urma.

Asa cum am spus inainte, este importanta adoptarea unei viziuni pe termen lung ca investitor pe pietele emergente. Schimbarea nu se intampla peste noapte, iar unele volatilitati ar putea veni in mod inevitabil odata cu ea. Acestea fiind spune, eu sunt optimist cu privire la viitorul continentului si am de gand sa ma intorc!


1. Sursa: © Pew Research Center, “Viitorul populatiei globale musulmane”, ianuarie 2011.

Categories: Perspective