Home > Perspective > Capcanele protectionismului

Capcanele protectionismului

iunie 14, 2012

Comertul liber, corect si deschis este esential pentru a incuraja o economie globala infloritoare. In trecut, cand conditiile economice s-au deteriorat, am vazut cum guverne ale tarilor dezvoltate si emergente s-au angajat in politici protectioniste. Cu o crestere mai inceata in multe tari anul acesta (legata in parte de criza din Zona Euro), sunt ingrijorat de faptul ca protectionismul ar putea sa ia amploare. In cele din urma, nu cred ca aceste politici protejeaza cu adevarat pe cineva.

Una dintre cele mai mari dificultati cu care se confrunta pietele in acest moment este cresterea insuficienta. In afara propriilor provocari domestice, multe tari se zbat sa nu fie atrase de criza din Zona Euro. Avand in vedere ca Zona Euro e un partener comercial important pentru multe economii emergente, exista ingrijorarea ca tarile emergente sunt in mod special vulnerabile la cresterea politicilor protectioniste. Totusi, vestea buna e ca, in general, procentajul exporturilor dinspre economiile emergente inspre Europa e in scadere, asa ca impactul ar putea sa nu fie atat de mare cum ar fi fost cu cativa ani in urma.

Comertul mondial a incetinit anul acesta, in tandem cu o incetinire economica globala. Potrivit unui raport din aprilie al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), comertul a crescut cu 5% in 2011, mai putin decat in 2010, cand a crescut cu 13,8%. OMC previzioneaza continuarea incetinirii si in 2012, pana la 3,7%. OMC a atribuit aceasta posibila incetinire pierderii impulsului economic global, din cauza unei serii de socuri, inclusiv criza europeana a datoriilor.

Pana acum, nu am observat un impact economic substantial al crizei europene a datoriilor asupra pietelor emergente. Cred ca, desi incetineste, cresterea pietelor emergente are potential pe termen lung, in pofida problemelor din Europa si din SUA si, dupa parerea mea, ar putea depasi usor aceste economii. Urmand procesul Templeton de analiza a investitiilor de jos in sus, am descoperit ca impactul crizei trebuie examinat de la caz la caz. Unele companii sunt mai dependente de economiile lor locale si altele sunt mai dependente de influentele exterioare ale pietelor. In unele cazuri, cererea din pietele emergente a ajutat, de fapt, exporturile din Zona Euro.

In calitate de investitori globali, suntem foarte atenti la acte potential sau activ protectioniste si suntem foarte atenti la orice implica nationalizare sau controale valutare. Ne straduim sa tinem pasul cu aceste evolutii pentru ca scopurile noastre sunt ca investitiile din aceste tari sa nu ne fie expropriate si sa ne putem retrage banii, daca este necesar.

Cu ochii pe Argentina

Recent, au aparut motive de ingrijorare fata de posibilul avant al politicilor protectioniste in Argentina, inclusiv a limitarii importurilor, a limitarii detinerii de terenuri de catre straini si a nationalizarii unor resurse-cheie, in special in sectorul energetic. Monitorizam cu atentie situatia, dar inca gasim oportunitati in randul unor companii argentiniene care au operatiuni globale si unde vedem un bun potential pentru valoare. Chiar daca operatiunile acestor companii ar fi nationalizate, cercetarea noastra ne face sa credem ca nu ar fi neaparat negativ afectate datorita dependentei lor relativ mici de Argentina fata de alte piete regionale sau globale. Companiile pe care ne concentram acolo de obicei, desi isi au sediul in Argentina, sunt jucatori globali cu o pozitie de lider pe pietele lor. Mai mult, pentru ca teama investitorilor din jurul acestor probleme a contribuit la o scadere a preturilor actiunilor, in trecut am reusit sa gasim ceea ce am considerat a fi chilipiruri. Asta nu inseamna ca nu suntem atenti in privinta investitiilor in Argentina in acest moment – suntem – dar trebuie sa ne uitam la imaginea de ansamblu si la nuantele care provin din analiza diferitor companii in moduri diferite, distinct de ceea ce s-ar putea intampla in general in economie.

In acest moment, nu credem ca Argentina va trece printr-un program masiv de nationalizare, dar guvernul tinteste companii anume, in special din sectorul de petrol si gaze. Resursele naturale, in special acelea pentru care exista o cerere mare si/sau sunt insuficiente, sunt adesea o tinta a protectionismului in intreaga lume. Bolivia a nationalizat o parte din sectorul sau energetic iar China si-a limitat exporturile de pamanturi rare, care sunt esentiale pentru operarea majoritatii gadget-urilor noastre favorite, a masinilor si a altor obiecte esentiale vietii moderne. Indonezia planuieste introducerea de taxe pe exportul a peste 60 de forme diferite de minerale, in afara listei de 14 minereuri metalifere care au fost supuse unor noi taxe in luna mai. In plus, autoritatile indoneziene au anuntat planuri de a limita investitiile straine in sectoarele bancar si de minerit. M-au bucurat eforturile anterioare ale Indoneziei de a incuraja investitiile straine si perspectivele sale de crestere economica, dar, dupa parerea mea, asemenea politici sunt un pas in directia gresita.

Avand insa o viziune pe termen lung, credem ca o crestere economica puternica, o cerere in crestere din partea consumatorilor si cheltuielile guvernamentale pentru dezvoltarea infrastructurii  ar putea continua sa sprijine economia locala. Indonezia a fost o economie infloritoare unde consumul privat reprezenta mai mult de 50% din PIB1. Prin urmare, credem ca economia indoneziana este relativ mai imuna la socurile externe decat unele dintre tarile similare ei.

Pentru ca resursele naturale sunt indeosebi vulnerabile, indiferent unde investim, tindem sa ne concentram pe companii din acest sector care sunt diversificate, cu operatiuni globale. Uneori, descoperim ca preluarile companiilor private de catre guvern pot fi benefice pentru investitori. O companie controlata de guvern poate sa nu fie mai rea decat o companie privata, sub controlul unui individ dominant, cum ar fi un membru al unei familii. Si, ironic, uneori, atunci cand guvernul preia controlul asupra productiei unei resurse naturale si apoi se dovedeste incapabil sa o opereze eficient, preturile resursei naturale pot creste si, in unele cazuri, guvernul se va razgandi si va ajunge sa lase companiile private in pace.

Semne incurajatoare

Ati putea crede ca moderatia cresterii si ingrijorarea fata de protectionism au ridicat riscul politic in pietele emergente in general. Acest lucru nu este neaparat adevarat, in opinia mea. Multi politicieni iau masuri pentru a impiedica oprirea cresterii. Si sunt multe alte tari care se indreapta in directia opusa nationalizarii. Columbia este un exemplu stralucit de caz in care un guvern se indreapta catre implicarea sectorului privat si nu impotriva acesteia. In Columbia este si o atmosfera mai prietenoasa pentru investitorii straini. Sunt, de asemenea, incurajat de potentiala deschidere de noi piete in intreaga lume, acolo unde presiunea publica a dus la schimbari politice. (A se vedea postarea mea recenta despre Myanmar)

Un ultim cuvant pe acest subiect: desi, in general, sustin puternic privatizarea si ma opun protectionismului, anumite politici limitate ar putea fi rezonabile daca permit industriei locale sa se dezvolte fara a afecta comertul mondial sau investitiile. In unele cazuri, aceste politici pot servi unor scopuri pozitive; de exemplu, atunci cand sunt folosite pentru a limita daunele aduse mediului din supra-producerea unor resurse limitate.

Sunt foarte atent la politicile protectioniste daunatoare, dar cred ca guvernele care le aplica isi vor da seama ca aceste politici sunt contraproductive si ca sperie investitorii. Cred ca politicile care promoveaza inovatia, eficienta si comertul liber si corect sunt o cale mult mai buna spre crestere.

––––––––––––––––

1 Sursa: Banca Mondiala, Cheltuielile finale de consum ale gospodariilor, 2010.

Categories: Perspective