Home > History > Materii prime si conservare in Marea Caspica

Materii prime si conservare in Marea Caspica

septembrie 30, 2011

Va salut dragi cititori si va multumesc pentru rabdarea cu care m-ati asteptat cat am lipsit din acest spatiu virtual timp de cateva saptamani. Continuam sa vedem destul de multa volatilitate a pietei, dar consideram bineinteles aceste timpuri drept oportunitati in cautarea noastra continua de investitii atractive, si ne-am straduit sa cautam afaceri avantajoase. Iata o prezentare a unei vizite recente.

La o platformă petrolieră în Marea Caspică

La o platformă petrolieră în Marea Caspică

Ce tara este cel mai mare producator de petrol al lumii? Nu, nu este Arabia Saudita ci Rusia.[1] Petrolul si gazele naturale sunt importante pentru economia Rusiei, precum o multitudine de alte resurse naturale cum ar fi nichel, paladium, diamante etc. Datorita preturilor crescute ale materiilor prime, economia Rusiei creste foarte repede (FMI preconizeaza o crestere de 4,3% pentru acest an),[2] dobanzile coborand fata de nivelul maxim atins in 2008, rata somajului este mai mica, rezervele valutare au crescut la peste 500 miliarde USD in iulie 2011, si pietele de capital au evoluat foarte bine din 2008, luand in consideratie chiar si declinul recent. De aceea am devenit interesati de companiile petroliere din Rusia. Din acest motiv, am organizat o excursie la Marea Caspica pentru a vedea la fata locului cum functioneaza operatiunile de extragere si productie a titeiului pe o platforma petroliera maritima.

Planul a fost sa zburam spre Astrakhan, portul la Marea Caspica, si apoi sa ne indreptam catre platforma. Astrakhan, cu o populatie de jumatate de milion, este un oras cheie in sudul Rusiei si are o istorie facinanta si tumultoasa. Tamurlane i-a dat foc pana la temelii in 1395, apoi Ivan cel Groaznic a cucerit orasul in 1556 si a construit o fortareata care inca exista in toata gloria ei alba, cu pereti incredibil de grosi si o frumoasa catedrala ortodoxa. Atunci cand am vizitat fortareata, am gasit catedrala plina de credinciosi tineri si in varsta. Fortareata a rezistat multor invazii, inclusiv cea a otomanilor din 1600, si nici faimosii ienicieri nu au reusit sa treaca de peretii ei grosi. In final, cand sultanul otoman a renuntat la dominarea orasului, intreaga regiune a fost deschisa negotului de la raul Volga, si orasul a devenit o poarta catre Orient, folosita de comercianti din Armenia, Persia, India si chiar de catre Compania Moscovita a Negustorilor Englezi. In oras am vazut unele din vechile cladiri “caravanserai”, ce reprezentau vechi centre de odihna pentru calatori, inca in picioare. In timpul domniei sale, Petru cel Mare a construit un santier naval aici si l-a transformat in elementul de baza in razboiul impotriva Persiei (acum Iran), chiar pe malul Caspicii.

Puturi pentru petrol au fost sapate in regiunea Caspica inca din secolul X, cand comerciantii englezi aminteau de petrolul iesind din pamant in zona din jurul orasului Baku, in Azerbaijan. Primele puturi maritime au fost construite in 1873 in Baku, si pana in 1900, Baku avea mai mult de 3000 puturi de petrol fiind numita “capitala aurului negru”.

Pe langa petrol, Marea Caspica este de asemenea renumita pentru caviarul beluga de vreme ce se presupune ca marea este bogata in sturion, sursa acestui caviar faimos pe glob. Astrakhan a fost special situat pentru acest scop, multumita locatiei sale pe delta raului Volga in Marea Caspica. Totusi, in urma pescuitului excesiv, sturionul este acum o specie protejata in Rusia, si exista o restrictie in colectarea caviarului sau. Am decis sa cercetez mai mult asupra eforturilor Rusiei de a repopula Marea Caspica cu sturion. Am mers in afara orasului pentru a vizita un institut de cercetare si am observat programul de succes de inmultire artificiala a sturionilor intr-o unitate experimentala de depunere de icre si reproducere.

Cand am ajuns, am fost poftiti intr-un complex de cladiri cu sute de rezervoare in care erau cultivate icrele in puiet si apoi in sturioni beluga adult, precum si alte specii inrudite cu acestia. In fiecare an institutul pune in libertate peste un milion de pesti in Marea Caspica de marimi diferite, de la 10 grame pana la 250 grame. Este un efort neincetat, de vreme ce braconajul inca prospera in Marea Caspica, si cooperarea intre tarile limitrofe marii – Rusia, Kazakhstan, Iran, Turkmenistan si Azerbaijan – este dificila. Oamenii de stiinta de la institut mi-au spus ca acum cativa ani, o delegatie chineza a vizitat centrul de cercetare, si astazi China este cel mai mare cultivator din lume de sturion!

Dupa aceasta scurta, dar interesanta digresiune, ne-am concentrat atentia asupra principalului nostru interes: platformele petroliere. Ne-am indreptat catre o platforma stationara, moderna, rezistenta la inghet, echipata cu un complex de foraj care avea capacitatea de a fora puturi de 7,400 de metri adancime. Atasate la platforma principala, unde a aterizat elicopterul nostru, se aflau locuinte pentru peste 100 persoane. In turul nostru, inginerii ne-au explicat ca petrolul era transportat de pe platforma de productie printr-o conducta subacvatica catre o unitate de stocare plutitoare aflata in afara zonei de gheata a Marii Caspice, de unde nave cisterne ridicau petrolul.  Platforma petroliera, foarte eficienta si organizata ireprosabil , a fost dotata cu echipamente de inalta tehnologie si structuri de siguranta. Acolo ni s-a spus ca platforma nu fora doar in adancime ci si orizontal, avand conducte de o lungime ce depaseste cinci kilometri, astfel incat sa fie posibil forajul simultan in mai multe formatiuni productive. Camera de control avea o multitudine de monitoare cu legaturi prin satelit ce le furnizau inginerilor locatia precisa si in timp real a tuturor operatiilor, la toate acestea adaugandu-se si camerele subacvatice de observatie a puturilor.

Mi s-a parut interesant si plin de invataminte sa observ la fata locului cum functioneaza o platforma petroliera, iar aceasta vizita ne-a oferit o intelegere mai buna asupra bazelor solide ale acestei afaceri. Dupa parerea mea, vizitarea operatiunilor si centrelor de productie la fata locului este una din cele mai bune metode de a vedea cum se descurca companiile din Rusia.

[1]. Sursa: Administratia Informatiilor Energetice SUA, 2009 (cele mai recente date disponibile).

[2]. Sursa: Perspectiva Economica a Lumii, Septembrie 2011. © de Fondul Monetar de Investitii. Toate drepturile rezervate 

Categories: History