Home > History > Abu Dhabi

Abu Dhabi

iunie 1, 2011

În ultimele luni, atenţia lumii s-a îndreptat asupra tensiunilor din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Fără îndoială, aceste evenimente pot fi, de multe ori, dureroase, uneori presupun un cost uman ridicat, iar în multe cazuri pot influenţa peisajul internaţional. Cu toate acestea, aş dori să vă supun atenţiei una dintre puţinele zone din regiune care, până în prezent, nu a suferit crize majore – Abu Dhabi.

Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe Unite (EAU), federaţia de şapte emirate, care include şi Dubai-ul. Economia combinată a EAU este dezvoltată în comparaţie cu dimensiunile sale relativ mici  - o populaţie de aproximativ cinci milioane de locuitori, [1] din care 1,6 milioane trăiesc în Abu Dhabi .[2] Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în Emiratele Arabe Unite depăşeşte 40.000 USD, iar această cifră este semnificativ mai mare pentru Abu Dhabi, în principal datorită veniturilor incredibile obţinute din petrol şi gaze naturale.[3] Abu Dhabi produce peste 2 milioane de barili de petrol zilnic, iar rezervele sale de petrol sunt estimate în prezent la aproximativ 98 de miliarde de barili, al şaselea ca mărime din lume. 1

Ceea ce este interesant este că această economie propulsată de petrol şi gaze face paşi importanţi în vederea optimizării conservării energiei şi conştientizării problemelor de mediu. Regretatul tată – fondator al acestei ţări Sheikh Zayed Bin Sultan Al Nahyan a spus „Generaţiile viitoare vor trai intr-o lume foarte diferită de cea cu care suntem noi obişnuiţi. Este esenţial să ne pregătim noi înşine şi copiii pentru acea nouă lume.”

Una dintre modalităţile de punere în aplicare a interesului emiratului pentru conservarea energiei este planul de a construi un întreg oraş eficient din punct de vedere ecologic, numit Masdar City. Oraşul are un design inovator de combatere a mediului fierbinte din deşert în mod ecologic, iar cele mai multe unităţi comerciale şi de producţie din oraş se vor specializa în produse ecologice. Transportul public va fi modul principal de transport, în timp ce automobilele vor fi interzise – o schimbare destul de surprinzătoare în această economie bazată pe  combustibil! Masdar va dispune, de asemenea, de o ecologie durabilă, zero-carbon, zero deşeuri şi se va baza în întregime pe surse de energie regenerabile, precum energia solară, eoliană, geotermală şi hidrogen, o altă dezvoltare neobişnuită într-o ţară în care diverse forme convenţionale de energie sunt atât de uşor disponibile. Universitatea oraşului, Institutul Masdar de Ştiinţă şi Tehnologie (IMST) va fi asistată de renumitul Institut Massachusetts de Tehnologie (IMT), aşa că aştept cu nerăbdare să urmăresc interesantele evoluţii tehnologice ce pot apărea  din specificul axat pe protectia mediului al acestui futurist oraş. A fost într-adevăr o inspiraţie contactul cu mentalitatea de avangardă aplicată în Masdar City. Poate că nu este întâmplătoare organizarea celei de-a 33-a sesiuni a Comisiei Interguvernamentale privind Schimbarea Climei (CISC) în Abu Dhabi în luna mai 2011.

Dezvoltarea potenţialului turistic al regiunii este un alt mod prin care guvernul de la Abu Dhabi încearcă să se rupă de dependenţa de petrol şi gaze ca sursă de venituri. Guvernul a cheltuit o sumă semnificativă de bani şi a depus eforturi considerabile pentru dezvoltarea unor oferte culturale care, în opinia mea, s-ar ridica foarte uşor la standarde world-class. De exemplu, noul cartier cultural dezvoltat pe insula Saadiyat, în colaborare cu muzee importante din întreaga lume, cum ar fi Guggenheim şi Luvru, va găzdui cea mai mare concentrare din lume de instituţii culturale premier. Arhitecţi de top din întreaga lume, Jean Nouvel, Norman Foster, Zaha Hadid, Frank Gehry şi Tadao Ando din Japonia, au fost angajaţi pentru a transforma cartierul în unul dintre cele mai spectaculoase din lume. Odată finalizată, insula Saadiyat şi colecţia sa de muzee ar putea deveni o atracţie turistică foarte mare.

Încă înainte de dezvoltarea acestui cartier cultural, ţara avea deja tendinţa de a  excela in clădiri spectaculoase, cum ar fi Marea Moschee Sheikh Zayed, locul de odihnă al tatălui fondator, una dintre cele mai mari moschee din lume care atrage atât pelerini cât şi turişti. În opinia mea, este una dintre cele mai frumoase clădiri din lume, cu candelabre de cristal din Austria, marmură din Italia, Grecia şi China, gresie albastră şi roşie intens caligrafiată din Turcia, domuri acoperite în aur de 24 de carate, iar podeaua imensă este acoperită în întregime cu un covor manual produs în Iran (cel mai mare de acest gen din lume).

O altă atracţie turistică importantă este cursa de motoare, pentru care guvernul din Abu Dhabi a dezvoltat o pistă de curse de Formula 1 şi un parc tematic Ferrari. Parcul tematic Ferrari s-a deschis în noiembrie 2010, în cadrul unui perimetru spectaculos de 2.2 milioane m2, transformându-l în cel mai mare parc de distracţii de interior din lume, acoperit cu cel mai mare logo-ul Ferrari creat vreodată. Finalizat în numai doi ani, acest acoperiş roşu de referinţă al parcului tematic a fost creat după un model Ferrari GT. Sub acest acoperiş există tot ceea ce un mare parc de distracţii ar trebui să aibă în dotare, cum ar fi piste, expoziţii, un studio de film şi o galerie de modele, precum şi o prezentare detaliată a istoriei şi a dezvoltării companiei.

La plecare mi-am dat seama că Abu Dhabi, cu toată bogăţia sa de resurse naturale, este într-adevăr şi un pionier al noilor iniţiative axate pe mediu şi turism. Emiratul dispune, în prezent, de oportunităţi în sectorul transportului, bancar şi construcţiilor. Voi continua să urmăresc interesantele evoluţii ale acestei regiuni.


[1] Sursa: CIA World Factbook. Emiratele Arabe Unite: Cifre privind populaţia, estimate pentru luna iulie 2011.

[2] Sursa: Centrul Statistic din Abu Dhabi (SCAD) Registrul Statistic Anual al Abu Dhabi 2010, iunie 2010.

[3]. Sursa: CIA World Factbook. PIN per cap de locuitor: estimat pentru 2010. Producţia de petrol:  estimată pentru 2009. Rezervele de petrol: estimate la 1 ianuarie 2010.

Categories: History