Home > History > Orientul Mijlociu: o deşteptare a tineretului

Orientul Mijlociu: o deşteptare a tineretului

martie 17, 2011

În ultimele câteva luni, atenţia lumii s-a îndreptat asupra evenimentelor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (MENA), pe măsură ce revolta care a început în Tunisia s-a propagat spre Egipt şi mai departe spre alte câteva ţări din regiune. Conflictele din ce în ce mai ample s-au reflectat rapid în prima de risc a acestor ţări şi în declinul sau închiderea burselor de valori regionale. Deşi nu avem investiţii în Libia, urmărind ceea ce se întâmplă acolo, mă preocupă siguranţa cetăţenilor nevinovaţi. Mă simt încurajat de hotărârea numeroşilor libieni care luptă pentru mai multă libertate şi pentru a avea ocazia să contribuie mai mult la viitorul economic al ţării lor.

Mişcările sociale din Tunisia, Egipt şi alte ţări pot fi puse pe seama unui complex de variabile, dintre care cele mai importante sunt preţurile în creştere ale alimentelor, şomajul, corupţia şi stagnarea politică. Şomajul s-a menţinut ridicat şi, mai mult decât atât, tinerii noi intraţi pe piaţa muncii nu au fost absorbiţi. La fel ca în cazul multor pieţe emergente, populaţiile din ţările MENA sunt tinere – aproximativ o cincime din populaţie are vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani.[1]

Situaţia cea mai incendiară din punct de vedere politic este faptul că un număr din ce în ce mai mare dintre şomeri este reprezentat de absolvenţi de liceu şi de învăţământ superior. Şomajul mediu în multe ţări din MENA este estimat la mai bine de 10%, dar la nivelul populaţiei tinere acest procent ar putea fi de patru ori mai mare.[2] Este important să reţinem că protestele recente nu au izvorât la nivelul populaţiei cu veniturile cele mai mici, ci din rândul arabilor de clasă mijlocie şi educaţi, care vor un tratament echitabil.

În plus, inovaţia şi investiţiile sunt sugrumate de birocraţii excesive care sufocă micile întreprinderi prin rutinile administrative, în vreme ce corupţia îi aprovizionează pe cei puternici politic. Desigur, corupţia nu este un fenomen exclusiv regiunii MENA, dar a ajuns sa fie mai expusă recent prin informaţiile din ce în ce mai multe răspândite online prin telefonia mobilă şi reţelele de socializare. În Egipt, aproximativ 20% din populaţie utilizează Internetul, iar în Orientul Mijlociu procentul este mai ridicat, în jur de 30%.[3]

Parţial ca reacţie la tumultul regional, aproape toate guvernele din MENA iau în prezent măsuri populiste, cum sunt creşterea cheltuielilor pentru a impulsiona activităţile economice şi creşterea bunăstării, acţiuni care cel mai probabil vor crea o presiune asupra bugetelor viitoare. De asemenea, liberalizarea economică ar putea încetini pe term scurt, întrucât guvernul se concentrează asupra măsurilor sociale. O parte din aceste măsuri se vor dovedi benefice pe termen lung, cum este cazul alocărilor bugetare mai mari pentru îmbunătăţirea învăţământului, a locuinţelor şi a asistenţei medicale. În plus, sperăm că măsurile sociale ar putea diminua inegalităţile economice şi diferenţele dintre păturile de vârf şi cele de jos ale populaţiei. Alte măsuri, cum sunt subvenţiile şi ajutoarele mai mari, sunt benefice dintr-o perspectivă individuală, dar nu din perspectiva fondurilor guvernamentale. Un grad mai mare de libertate, mai multă democraţie şi un nivel mai mic de corupţie sunt alte consecinţe posibile ale revoluţiilor politice din regiune, iar aceste eventuale urmări vor fi realmente benefice. Pentru ca aceste ţări să înflorească cu adevărat, trebuie îmbunătăţite oportunităţile pentru dezvoltarea micilor întreprinderi şi pentru antreprenoriat. Un risc prezent în regiune este tendinţă spre mişcări islamice mai fundamentaliste, dar până în prezent au fost puţine semnele vizibile ale acestora, ceea ce este, din nou, încurajator.

Conform estimărilor Fondului Monetar Internaţional, regiunea MENA, per ansamblu, a crescut cu aproximativ 3,9% în 2010, dar în cadrul regiunii, ratele de creştere au variat considerabil: ţări precum Tunisia şi Egipt au înregistrat o creştere de aproximativ 3,8% şi, respectiv, 5,3%, în vreme ce Qatar a înregistrat o creştere de 16% în anul respectiv.[4] Pe termen scurt ţările nord africane şi din Levant vor fi probabil martore ale unor presiuni mai mari asupra conturilor şi bugetelor lor curente şi, prin urmare, ale unei creşteri economice mai lente. Cu toate acestea, tabloul s-ar putea schimba pe termen mediu spre lung, dacă guvernele implementează politicile adecvate. În plus, pe termen mai lung, investiţiile străine directe dinspre ţările bogate din zona Golfului s-ar putea răspândi în ţările nord africane, care au o serie de avantaje de producţie şi operaţionale, precum şi o bază mai mare de consumatori şi o forţă de muncă mai ieftină.

În ţările bogate în resurse, din Golf, preţurile mari ale petrolului au determinat creşterea PIB-ului, a conturilor curente şi balanţelor comerciale la niveluri record. Mare parte din această abundenţă a fost orientată înspre cheltuielile pentru infrastructură şi diversificare economică, ceea ce probabil va continua. Acest fenomen nu este unul nou şi a reprezentat o temă în cadrul regiunii încă de pe când preţurile la petrol au început să crească, cam în jurul anului 2004.

Pe termen scurt, anticipăm o mai mare volatilitate, iar posibilele consecinţe sunt nesigure. Consider ca fiind foarte puţin probabilă o revoltă de felul celei libiene în Arabia Saudită; întrevăd totuşi o mare probabilitate de proteste mai mici, precum şi un nivel crescut de ştiri negative transmise din Arabia Saudită şi din restul regiunii MENA în următoarele săptămâni şi luni.

Având în vedere instabilitatea actuală, monitorizăm îndeaproape situaţia, dar continuăm să căutăm cu atenţie eventuale oportunităţi de a cumpăra societăţi la care există o presiune la vânzare, deşi sunt bine gestionate. Ne interesează societăţi care sunt lideri pe piaţa internă, regională şi/sau internaţională, care se exploatează avantajul competitiv al ţărilor în care funcţionează şi/sau cele care pot beneficia de pe urma cheltuielilor bugetare şi activităţii economice mai susţinute.

 


[1] Sursă: Organizaţia Internaţională a Muncii, Tendinţe globale de angajare a tinerilor, august 2010.

[2] Sursă: Organizaţia Internaţională a Muncii, Tendinţe globale de angajare 2011.

[3] Sursă: Statistici Mondiale Internet, 2010.

[4] Sursă: Fondul Monetar Internaţional, Perspective economice mondiale, octombrie 2010, şi Fondul Monetar Internaţional, Actualizare a perspectivelor economice mondiale, ianuarie 2011.

Categories: History