Home > Perspective > Sectorul privat şi public – Motivarea şi reglementarea pieţelor

Sectorul privat şi public – Motivarea şi reglementarea pieţelor

august 20, 2010

Deși guvernul și sectorul privat joacă roluri distincte în societate, cred că ambele trebuie să se bazeze pe o filozofie capitalistă pentru a avea succes. Când capitalul este acumulat, fie din impozite sau din economiile indivizilor destinate investițiilor, acesta trebuie pus şă lucreze în mod productiv. Simplu spus, capitalul trebuie să conducă către creşterea productivităţii , adică, trebuie să se producă mai multe bunuri și servicii cu mai puțin capital. Aceasta se traduce într-o profitabilitate mai mare. Cu toate acestea, organizațiile guvernamentale se dovedesc adesea a fi mai puțin eficiente în realizarea acestei transformări, deoarece nu există stimulente suficiente. Prin comparație, sectorul privat este  în mare parte condus de profit și stimulente.

Cred că existenţa unui factor motivaţional este fundamental pentru a avea succes și rezultate remarcabile. Pentru a crea motivație, organizațiile guvernamentale pot implementa stimulente pentru bună performanță. Aceasta poate conduce către o productivitate crescută a angajaților guvernamentali, care înseamna de fapt utilizarea capitalului colectat sub formă de taxe mai eficient. Am văzut deja că anumite guverne ale lumii privatizează firmele, implementând recompense din profitul realizat în cadrul acelor organizații, cu rezultate spectaculoase.

Cred că este o greșeală să vorbim izolat despre o piață liberă sau despre o industrie dirijată de guvern. Cele două pot și chiar coexistă, în țări precum China, Rusia și India, unde guvernul ocupă poziţiile de decizie în cadrul multor industrii, dar în acelaşi timp implementează un sistem de stimulente specifice pieței libere la nivelul managementului  acestor organizații. A eticheta o țară ca urmând doar unul din aceste modele economice este adesea imprecis, în cel mai bun caz, și nociv în cel mai rău.

În schimb, văd rolul guvernului ca un “arbitru” în societate, mediând între grupurile cu interese diferite. Pentru ca societatea să funcționeze eficient, forțele opuse trebuie să respecte  regulile și să acționeze împreună pentru binele comun. Criza financiară recentă a fost un exemplu al consecințelor provenite din faptul că guvernele nu joacă eficient acest rol de arbitru. Cred că autoritățile de reglementare, justiţia  și departamentele guvernamentale însărcinate cu reglementarea industriei financiare, de exemplu, nu au aplicat legile și nu au lucrat împreună. . Au permis să se lase influențate de câţiva jucători cheie. Această problemă nu a apărut doar în țările capitaliste cu economie de piață – și China a avut probleme similare – dar guvernul centralizat al Chinei bazat pe partidul unic a reuşit să se miște rapid pentru corectarea erorilor legislative și astfel a obţinut rezultate rapide.

Cheia este de a avea un guvern ce acționează ca un arbitru adevărat, tratând corect fiecare jucător și aplicând regulile în mod egal tuturor, independent de influențele externe. Un model de economie de piaţă cu un arbitru ineficient, legislație inadecvată și un cadru părtinitor nu este mai bun decât un model centralizat în care Guvernul are rolul conducător şi care nu utilizează un sistem real de stimulente  de tip capitalist în vederea maximizării productivității.

Categories: Perspective