Home > History, Perspective > Focus asupra Chinei: Renminbi, Bursa de mărfuri şi imobiliarele

Focus asupra Chinei: Renminbi, Bursa de mărfuri şi imobiliarele

Evenimentele din ultimele săptămâni au readus China în centrul atenţiei. Recent, China a anunţat că va mări flexibilitatea monedei naţionale renminbi (RMB). Recent, am declarat că o apreciere iminentă a renminbi nu ar trebui să aibă un impact dramatic asupra bursei de valori din China dat fiind probabilitatea ca modificarea ratei de schimb valutar să fie treptată. Într-adevăr, conform observaţiilor noastre ulterioare anunţului, este probabil ca această creştere a monedei să fie uşoară şi controlată, autorităţile chineze monitorizându-i cu atenţie evoluţia.

Dat fiind că ne aşteptăm ca modificarea ratei de schimb valutar să fie treptată, această mişcare nu ne schimbă în mod radical percepţia generală asupra acţiunilor chineze, care credem că vor avea o evoluţie bună pe termen mediu. Încă putem identifica acţiuni atractive, ale societăţilor din domeniul materiilor prime şi al bunurilor de consum care par să ofere oportunităţi mai interesante.

Este important sa amintim că guvernul chinez deţine peste 800 de miliarde de dolari americani la Trezoreria SUA, ceea ce, într-un fel, limitează flexibilitatea monedei renminbi. O modificare radicală a valorii acesteia, indiferent de direcţie, ar putea aduce prejudicii ambelor părţi, fie ea chineză sau străină. La nivel intern, cred că autorităţile chineze înţeleg că, pe termen lung, o monedă mai puternică poate fi benefică date fiind importurile crescute de materii prime şi de mărfuri ale ţării. De asemenea, Banca Naţională a Chinei admite că ar putea folosi rata de schimb valutar ca instrument de control al inflaţiei, în creştere în ultimele luni, în locul creşterii dobânzilor.

China este importator net de mărfuri, în ciuda faptului că unele societăţi chineze sunt mari producători. Poate că preţurile mai ridicate au un impact negativ asupra societăţilor producatoare de materii prime din China, însă nu există riscul de descurajare a dezvoltării, dat fiind că au capacitatea de plată a acestor preţuri crescute, cererea de materii prime fiind în continuă creştere. Riscul cel mai mare este reprezentat de volatilitatea preţurilor, care zădărniceşte eforturile societăţilor de a programa producţia. Trebuie să admitem că preţurile ar putea rămâne volatile pe termen scurt atât timp cât incertitudinea de pe piete persista. Însă cred că pe termen lung cererea de mărfuri va fi puternică date fiind veniturile disponibile în creştere din ţări precum China, Indonezia, India şi alte ţări în curs de dezvoltare, ceea ce ar putea sprijini creşterea preţurilor.

O zonă care s-a confruntat deja cu o creştere acută a preţurilor este piaţa imobiliară din China, care a dus la temeri legate de formarea unei bule speculative. O bulă presupune creşterea preţurilor la niveluri nesustenabile şi apoi prăbuşirea acestora, ceea ce nu credem că se va întâmpla în China privită ca un întreg. Ţara este foarte mare iar piaţa proprietăţilor este foarte variată, astfel încât nu putem efectua o analiză simplă. Câteva lucruri pot clarifica motivele pentru care cred că situaţia prezentă a Chinei este destul de diferită de situaţia care a condus la criza imobiliară ‘’subprime’’ din SUA cu puţin timp în urmă.

  1. În China, cumpărătorii de case trebuie să plaseze mai întâi aproximativ 20-30% din valoarea totală în numerar ca avans înainte de a putea obţine o ipotecă.
  2. Raportul creditelor de consumator în PIB este de aproximativ 17% în China comparativ cu 94% în SUA şi 56% în Hong Kong.[1]
  3. Gradul de îndatorare al familiilor este mai mic în China, de aproximativ 26%, faţă de 124% în SUA. [1]

Pe piaţa imobiliară chineză diferenţierea este importantă. Creşterile bruşte de preţuri s-au concentrat în oraşele mari de pe coastă în Shanghai, Beijing, Shenzhen şi Guangzhou. Însă aceste oraşe reprezintă doar aproximativ 8% populaţia urbană la nivel naţional şi 8% din totalul vânzărilor de proprietăţi după suprafaţă[1]. Peste 150 de alte oraşe au o populaţie de aproximativ un milion de locuitori. Începând cu luna ianuarie 2005 până în ianuarie 2010, preţurile în oraşele mari au crescut brusc – de exemplu, cu aproape 300% în Shenzhen şi aproximativ cu 132% în Shanghai.[2] Însă în alte oraşe precum Chengdu, Chongqing şi Xi’an, preţurile nu s-au modificat prea mult. În cazul oraşului Chengdu, acesta a experimentat cea mai mare creştere de preţ din rândul oraşelor „mici”, preţurile medii la case ajungând de la aproximativ 3.000 RMB la 5.800 RMB pe metrul pătrat din ianuarie 2005 până în ianuarie 2010, în timp ce în Xi’an preţurile medii au crescut de la 2.000 RMB la 4.500 RMB pe metrul pătrat în aceeaşi perioadă de timp.[2]

Un alt aspect important de reţinut este că în China creşterea preţurilor generale pentru proprietăţi a urmat mai mult sau mai puţin creşterea venitului pe familie. Poate că, pe de o parte, piaţa imobiliarelor a preluat din caracteristicile unei bule în unele zone specifice, totuşi, guvernul a reacţionat rapid, pentru a controla şi împiedica formarea de bule, cum ar fi introducerea măsurilor de restricţionare a creditelor bancare la a doua şi a treia achiziţie de case. Însă, per total, nu cred că piaţa  imobiliară chineză  se află pe un teritoriu periculos, în ceea ce priveşte formarea unei bule.

[1] Sursa: CEIC 12/2009

[2] Sursa: SouFun

Categories: History, Perspective
  1. No comments yet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>