Archive

Archive for iulie, 2010

Răspunsuri la întrebările cititorilor Partea a IV-a

iulie 20, 2010 Leave a comment

Iată care sunt răspunsurile mele la ultimele întrebări ale cititorilor.

Puteţi comenta situaţia Braziliei? Unde credeţi că se va afla Brazilia peste 10 ani?

-          James, Statele Unite ale Americii

Brazilia este un producător şi exportator cheie de materii prime. Motoarele cheie ale dezvoltării sale economice sunt reprezentate de preţurile ridicate la materiile prime asociate unei cereri interne solide de bunuri şi servicii. Astfel, este probabil să beneficieze de cererea globală ridicată de energie, metale şi alte materii prime, inclusiv din China.

De asemenea, Brazilia este o ţară cu o bază largă de consumatori, aflată în creştere. Economia Braziliei este diversificată şi foarte mult orientată spre piaţa internă, exporturile reprezentând mai puţin de un sfert din PIB. Această forţă a pieţei interne este unul dintre motivele refacerii relativ rapide a economiei braziliene comparativ cu majoritatea celorlalte economii expuse global. Piaţa sa largă de consum creează oportunităţi pentru o gamă largă de firme, inclusiv furnizori de servicii financiare, firme de asistenţă medicală, companii cosmetice şi producători de băuturi. În plus, Brazilia va găzdui Cupa Mondială FIFA în 2014 şi Jocurile Olimpice din 2016, astfel se aşteaptă să investească semnificativ în infrastructură, lucru care ar trebui să ajute la stimularea dezvoltării economice în următorii ani şi să îmbunătăţească fundamentul unei dezvoltări durabile şi puternice pe termen lung.

Ne aşteptăm ca Brazilia să îşi continue dezvoltarea prin investiţii din ce în ce mai mari pentru îmbunătăţirea infrastructurii, sprijinită de campania sa majoră pentru extracţia petrolului şi de celelalte motive, menţionate anterior. În baza acestor stimulenţi puternici, capitalul ar trebui să fie în continuare atras în ţară iar Brazilia ar trebui să rămână într-o situaţie financiară solidă.

Read more…

Mândria Sloveniei

iulie 10, 2010 Comments off

Candva am întrebat un grup care este diferenţa dintre Slovenia şi Slovacia. Mulţi au rămas perplecşi. Slovenia este recunoscută pentru peşterile ei subterane iar Slovacia este  faimoasă pentru lanţurile sale muntoase impresionante . În ciuda numelor similare cele doua ţări nu puteau fi mai diferite. Acest lucru avea să fie şi mai evident recent, când am aterizat la Ljubljana, capitala Sloveniei.

Amplasarea Sloveniei este avantajoasă, ţara învecinându-se cu Austria, Italia, Croaţia, Ungaria şi Marea Adriatică la sud-vest. Populaţia majoritară este formată din etnici sloveni, însă aceştia convieţuiesc cu minorităţi precum maghiarii, italienii, sârbii şi alţii. Limba oficială este limba slovenă însă în zona graniţelor cu Austria şi Italia se vorbesc şi germana şi italiana.

Slovenia are o populaţie de aproximativ două milioane de locuitori şi este relativ bogată, având un PIB pe cap de locuitor de peste 27.000 $. Fostă republică iugoslavă, Slovenia şi-a declarat independenţa în 1991. În 2004, ţara a aderat la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi la Uniunea Europeană (UE), iar în 2007 a adoptat moneda euro. Ca şi în alte ţări europene, economia Sloveniei a fost recent lovită de criză. PIB-ul naţional a scăzut cu 8% în 2009, după o creştere de 4% în 2008 şi aproape 7% în 2007. Totuşi, lucrurile par să se îndrepte anul acesta, când aşteptăm o refacere modestă printr-o creştere  de 1%. Inflaţia este în scădere, scăzând de la 9% în 2000 la puţin peste 1% anul acesta.  Comerţul reprezintă aproximativ 120% din PIB (exporturile şi importurile cumulate), aproximativ două-treimi din comerţul Sloveniei desfăşurându-se cu alte state membre UE.[1] În ultimul deceniu, privatizarea a fost efectuată în sectoarele bancar, telecomunicaţii şi utilităţi publice.

Bursa de valori a Sloveniei este relativ mică, fiind listate un număr de 78 de companii, având o capitalizare totală 11 miliarde USD şi un volum de tranzacţionare zilnic de aproximativ 2 milioane USD. [2] Ca şi alte pieţe est-europene, piaţa de capital locală a suferit în ultimii ani. Totuşi, Slovenia devine tot mai integrată cu restul Europei, unul dintre semnalele cheie în acest sens fiind achiziţionarea în 2008 a Bursei de Valori slovene de către Bursa din Viena.

Credem că Slovenia deţine mai multe companii excelente care s-au extins dincolo de graniţe. În călătoria noastră recentă, am vizitat un retailer de top de produse electronice care îşi comercializează produsele către 20 de ţări din Europa Centrală şi de Est prin intermediul televiziunii, al internetului, al operaţiunilor de vânzare cu amănuntul şi cu ridicata în baza unei strategii de distribuţie multi-canal. Am fost impresionat de sistemele lor informatice sofisticate care acoperă toate cele 20 de ţări, făcând posibilă urmărirea  fiecărui  produs vândut, inclusiv descrierea acestuia şi a preţului, a materialelor şi clipurile video promoţionale asociate şi identificarea oportunităţilor de vânzare încrucişată. Sistemul cuprinde peste 8 milioane de fişiere ale clienţilor şi oferă birourilor din fiecare ţară posibilitatea să facă schimb de informaţii, permiţând celor de la sediul central să urmărească costurile media şi vânzările pe fiecare ţără.

La o altă societate producătoare de electrocasnice, am remarcat cum accentul pus asupra utilităţii practice a produselor, esteticii şi apelul la parteneriatele cu designeri recunoscuţi în întreaga lume i-a propulsat pe scena internaţională. Produsele lor câştigătoare  au fost concepute pentru a fi pe gustul designerilor interiori şi proprietarilor de case sofisticaţi. Recent, compania şi-a lansat noua linie de electrocasnice în cadrul Săptămânii Modei din Rusia, una dintre cele mai mari pieţe ale sale. Compania exportă peste tot în lume şi a intrat chiar şi pe piaţa chineză, având vânzări în China continentală, Hong Kong şi Taiwan. Primul lor magazin chinezesc l-au deschis într-un oraş-port înfloritor, cu o populaţie de peste trei ori mai mare decât populaţia totală de două milioane a Sloveniei.

Vizitasem capitala amplasată în nordul ţării de mai multe ori însă nu am avut niciodată ocazia de a vedea zona de coastă, astfel că în cadrul acestei excursii, ne-am îndreptat spre Marea Adriatică. Am condus de la Portoroz la Trieste, în Italia, în jumătate de oră. În oraşul Lipica, la graniţa dintre Italia şi Slovenia, se afla o fermă de armăsari unde sunt crescuţi caii din rasa  Lipiţan (Lipizza în germană), renumiţi pentru eleganţă şi disciplină. Aceşti cai sunt mândria slovenilor şi reprezintă sursa faimoşilor „Armăsari lipiţani” albi folosiţi de Şcoala Spaniolă de Călărie din Viena.

Nu am putut rămâne mai mult timp la fermă, însă sunt nerăbdător să vizitez Slovenia din nou, pentru a căuta companii interesante şi pentru a vizita mai multe locuri ale acestei ţări fascinante.


[1] Sursa tuturor statisticilor din acest alineat: EIU, la sfârşitul lunii aprilie 2010.

[2] Sursa: S&P EMDB, la sfârşitul lunii aprilie 2010.

Categories: History, Perspective

Focus asupra Chinei: Renminbi, Bursa de mărfuri şi imobiliarele

iulie 2, 2010 Leave a comment

Evenimentele din ultimele săptămâni au readus China în centrul atenţiei. Recent, China a anunţat că va mări flexibilitatea monedei naţionale renminbi (RMB). Recent, am declarat că o apreciere iminentă a renminbi nu ar trebui să aibă un impact dramatic asupra bursei de valori din China dat fiind probabilitatea ca modificarea ratei de schimb valutar să fie treptată. Într-adevăr, conform observaţiilor noastre ulterioare anunţului, este probabil ca această creştere a monedei să fie uşoară şi controlată, autorităţile chineze monitorizându-i cu atenţie evoluţia.

Dat fiind că ne aşteptăm ca modificarea ratei de schimb valutar să fie treptată, această mişcare nu ne schimbă în mod radical percepţia generală asupra acţiunilor chineze, care credem că vor avea o evoluţie bună pe termen mediu. Încă putem identifica acţiuni atractive, ale societăţilor din domeniul materiilor prime şi al bunurilor de consum care par să ofere oportunităţi mai interesante.

Este important sa amintim că guvernul chinez deţine peste 800 de miliarde de dolari americani la Trezoreria SUA, ceea ce, într-un fel, limitează flexibilitatea monedei renminbi. O modificare radicală a valorii acesteia, indiferent de direcţie, ar putea aduce prejudicii ambelor părţi, fie ea chineză sau străină. La nivel intern, cred că autorităţile chineze înţeleg că, pe termen lung, o monedă mai puternică poate fi benefică date fiind importurile crescute de materii prime şi de mărfuri ale ţării. De asemenea, Banca Naţională a Chinei admite că ar putea folosi rata de schimb valutar ca instrument de control al inflaţiei, în creştere în ultimele luni, în locul creşterii dobânzilor.

China este importator net de mărfuri, în ciuda faptului că unele societăţi chineze sunt mari producători. Poate că preţurile mai ridicate au un impact negativ asupra societăţilor producatoare de materii prime din China, însă nu există riscul de descurajare a dezvoltării, dat fiind că au capacitatea de plată a acestor preţuri crescute, cererea de materii prime fiind în continuă creştere. Riscul cel mai mare este reprezentat de volatilitatea preţurilor, care zădărniceşte eforturile societăţilor de a programa producţia. Trebuie să admitem că preţurile ar putea rămâne volatile pe termen scurt atât timp cât incertitudinea de pe piete persista. Însă cred că pe termen lung cererea de mărfuri va fi puternică date fiind veniturile disponibile în creştere din ţări precum China, Indonezia, India şi alte ţări în curs de dezvoltare, ceea ce ar putea sprijini creşterea preţurilor.

O zonă care s-a confruntat deja cu o creştere acută a preţurilor este piaţa imobiliară din China, care a dus la temeri legate de formarea unei bule speculative. O bulă presupune creşterea preţurilor la niveluri nesustenabile şi apoi prăbuşirea acestora, ceea ce nu credem că se va întâmpla în China privită ca un întreg. Ţara este foarte mare iar piaţa proprietăţilor este foarte variată, astfel încât nu putem efectua o analiză simplă. Câteva lucruri pot clarifica motivele pentru care cred că situaţia prezentă a Chinei este destul de diferită de situaţia care a condus la criza imobiliară ‘’subprime’’ din SUA cu puţin timp în urmă.

  1. În China, cumpărătorii de case trebuie să plaseze mai întâi aproximativ 20-30% din valoarea totală în numerar ca avans înainte de a putea obţine o ipotecă.
  2. Raportul creditelor de consumator în PIB este de aproximativ 17% în China comparativ cu 94% în SUA şi 56% în Hong Kong.[1]
  3. Gradul de îndatorare al familiilor este mai mic în China, de aproximativ 26%, faţă de 124% în SUA. [1]

Pe piaţa imobiliară chineză diferenţierea este importantă. Creşterile bruşte de preţuri s-au concentrat în oraşele mari de pe coastă în Shanghai, Beijing, Shenzhen şi Guangzhou. Însă aceste oraşe reprezintă doar aproximativ 8% populaţia urbană la nivel naţional şi 8% din totalul vânzărilor de proprietăţi după suprafaţă[1]. Peste 150 de alte oraşe au o populaţie de aproximativ un milion de locuitori. Începând cu luna ianuarie 2005 până în ianuarie 2010, preţurile în oraşele mari au crescut brusc – de exemplu, cu aproape 300% în Shenzhen şi aproximativ cu 132% în Shanghai.[2] Însă în alte oraşe precum Chengdu, Chongqing şi Xi’an, preţurile nu s-au modificat prea mult. În cazul oraşului Chengdu, acesta a experimentat cea mai mare creştere de preţ din rândul oraşelor „mici”, preţurile medii la case ajungând de la aproximativ 3.000 RMB la 5.800 RMB pe metrul pătrat din ianuarie 2005 până în ianuarie 2010, în timp ce în Xi’an preţurile medii au crescut de la 2.000 RMB la 4.500 RMB pe metrul pătrat în aceeaşi perioadă de timp.[2]

Un alt aspect important de reţinut este că în China creşterea preţurilor generale pentru proprietăţi a urmat mai mult sau mai puţin creşterea venitului pe familie. Poate că, pe de o parte, piaţa imobiliarelor a preluat din caracteristicile unei bule în unele zone specifice, totuşi, guvernul a reacţionat rapid, pentru a controla şi împiedica formarea de bule, cum ar fi introducerea măsurilor de restricţionare a creditelor bancare la a doua şi a treia achiziţie de case. Însă, per total, nu cred că piaţa  imobiliară chineză  se află pe un teritoriu periculos, în ceea ce priveşte formarea unei bule.

[1] Sursa: CEIC 12/2009

[2] Sursa: SouFun

Categories: History, Perspective